Autobiografie

Am istoria mea, o istorie de unică folosinţă,

simplă şi elastică, cu femei şi bărbaţi,

plus o mie de ani, prinsă între coarde elastice. 

Pot să vă zic despre amintirea

care mă scălda în lichidul translucid

care mă legăna în pântecul mamei,

ori mirosul de lemn obişnuit din care, în copilărie,

îmi făceam pistoale de împuşcat iluzii,

ori jucării delicate care imitau imperii.

Pot să vă şoptesc despre iubirile

care mi-au ros carnea şi care mi-au atins

cu acizi gândurile metalice,

iubirile care m-au pregătit pentru iubirea cea firavă ca o trestie,

ori ca o subţie coardă de vioară

pe care arcușul împins de mâna artistului, continua să cânte pe Titanic.

A fost o  vreme a cetăţilor în care m-am rătăcit sau a drumurilor pe care le înconjurau

precum neuroni imenşi de praf.

A fost o vreme a uitării şi a nisipului care intra în vise.

Desigur, voi fi eroul, unul atins de vântul dimineţii

care mişcă munţii mai spre nord, un erou al vântului şi al cuvintelor de nea...

Arborii vor rămâne la fel de verzi şi după ce voi birui,

cu tăietorii de lemne odihnindu-se la umbra lor... 

C Stancu ©