Localitatea Avrig este atestată documentar, relativ târziu, în a doua jumătatea a secolului al 14-lea, în anul 1364 sau 1384, după unele mențiuni. Cu siguranță că, înainte de colonizarea sașilor în această zonă, au existat și alte comunități care au populat acest areal. În perioada medievală, Avrigul a fost încadrat din punct de vedere administrativ în Scaunul Sibiu al fostului pământ crăiesc şi, din punct de vedere bisericesc, în Protopopiatul Sibiu.
Biserica parohială a fost construită după anul 1250, din piatră,
având forma unei bazilici. Aceasta se compune dintr-o navă
principală şi două nave laterale, specifice stilului romanic.
Totodată, în jurul bisericii s-a ridicato fortificație. Zidul
înconjurător, de plan oval pare să fi înconjurat edificiul romanic.
Astăzi se mai disting urme ale acestui zid şi ale turnului de
poartă la sud-vest de biserică.
Din perioada romanică
s-au păstrat: faţada de vest cu clopotniţa şi portalul de vest,
nava principală, fundațiile corului şi navele laterale. La fel ca
toate bisericile de acest tip și aceasta a suferit numeroase
modificări de-a lungul secolelor trecute, astfel încât astăzi
stilurile arhitectonice și decorațiunile se îmbină într-un mod
armonios.
În secolul al 16-lea vechea bazilică romanică a primit forma unei
biserici sală, cele două nave laterale fiind dărâmate. În același
secol s-au desfășurat ample lucrări de renovare, cu acest prilej
clopotniţa primind forma unui turn de
apărare.
În anul 1770, baronul
Samuel von Brukenthal donează comunităţii un ceas de biserică ce se
montează în turn şi care poartă iniţialele
„B.B”.