Cosmin IGNAT,
Sibiu
Ca "terra Borothnik",
localitatea este pomenită pentru prima dată în actul de danie al
magistrului Gocelinus, prin care acesta dăruieşte Cisnădioara,
proprietatea sa, care aparţinuse Prepoziturei din Sibiu, abaţiei
din Cârţa. În schimbul Cisnădioarei, regele Andrei al II-lea, a
oferit prepoziturei Sibiului comuna aservită Borothnik,
aceasta chemându-se de atunci Probsdorf (Satul Prepoziturii). Aşa
cum se deduce şi din vechea denumire, care vine din vocabula slavă
"brod" - ce înseamnă loc de trecere (peste pârâul Hârtibaciu) -
comuna era situată iniţial mai aproape de pârâu, lângă şosea. Prima
sa biserică se afla dincolo de Hârtibaci, către nord. În 1867 s-au
scos la lumină fundațiile vechii biserici, dar cum pietrele ei au
fost mereu folosite pentru repararea drumului, azi n-a mai rămas
nici o urmă din ele. Comuna este situată la sud de Hârtibaciu,
locul fiind pomenit, într-un protocol de diviziune din 1723, la
"Vechiul sat". 
În 1280, localitatea e pomenită ca Probstrophîntr-un act de
vânzare-cumpărare între Iakob de Gald şi Geraldus de
Schonberg(din... Dealu Frumos). În 1359, Paul, intendentul
Prepoziturei, se plânge regelui Ludovic contra saşilor din
Scaunul Cincului, care ocupaseră Stejerişul cu forţa, drept
care capitlul din Alba Iulia, a fost însărcinat cu cercetarea
cazului. Hotărârea a nemulţumit Prepozitura care, prin intendentul
Paul, înaintează în 1364 o altă plângere regelui în care se afirmă
că "posesiunea numită Probsdorf din Scaunul Cincului,
aparţinând Prepoziturei" a fost ocupată pe nedrept de Honnus de
Schenk şi Honnus de Roseln (din... Ruja) şi de către
alţi nobili, care nu vor să recunoască drepturile Prepoziturei.
Intendentul Paulroagă să fie repus în posesiunea numitei
localităţi, în care scop regele ordonă o delimitare precisă a
proprietăţii, pe care urmează să o inteprindă Capitlul din Alba
Iulia, - primarul Andreas şi juraţii satului Stejeriş fiind chemaţi
în faţa judecăţii.Frecventele inundaţii ale
pârâului au dus la mutarea satului într-un loc mai îndepărtat de
Hârtibaciu, iar în lipsa mijloacelor materiale, mica biserică-sală,
cu cor poligonal şi navă dreptunghilară, a fost ridicată abia în
secolul al 14-lea, în mijlocul satului. Din această biserică s-au
păstrat doar pereţii longitudinali ai sălii.
La fortificarea ei, pe la 1500, s-a construit, la capătul vestic
unul dintre acele masive turnuri de piatră, un donjon, care s-au
înălţat tot pe atunci şi în satele învecinate - Ruja, Iacobeni,
Netuş, Movile, Noiştat şi, mai spre est, în Bărcut şi Homorod.
Parterul turnului forma un portic în faţa intrării bisericii, cu
portal pe latura apuseană. În catul inferior al turnului s-a aflat
o fântână, alimentată de o vână de apă. În al doilea cat, s-a putut
intra doar printr-o deschidere practicată în peretele de apus al
sălii, cu ajutorul unor scări mobile. Din această încăpere fără
ferestre, boltită cu piatră, urcă o galerie cu scări de piatră în
grosimea zidului răsăritean, întorcând colţul, spre catul al
treilea acoperit cu platformă din bârne care, ca şi celelalte
caturi superioare, este prevăzut cu metereze înguste. Scări de lemn
urcă mai sus, spre catul al patrulea, purtând o boltă din cărămidă.
De aceea urcarea spre catul al cincelea iar prin grosimea zidului
de est. O scară din lemn duce, şi mai sus, în coridorul de apărare
cu parapet de scânduri, unde odinioară s-au aflat
clopotele.
Când turnul s-a înclinat spre sud, probabil, datorită, vânei de apă
ce trece sub el, clopotele grele au fost mutate în turnul de
apărare din nord-estul bisericii, iar catul inferior al donjonului
a fost complet umplut cu piatră şi pământ, portalul apusean fiind
înlocuit cu o intrare deschisă pe latura sudică a sălii. La
fortificarea bisericii s-a construit sub tavanul de lemn o boltă
gotică din cărămizi, plasată foarte jos, înălţându-se pereţii
longitudinali prevăzuţi cu metereze şi astfel s-a creat un cat de
apărare deasupra navei şi corului, care a mai fost supraetajat cu
un coridor de apărare cu balustradă de paiantă. Parapetul devansat
se sprijină pe console de lemn şi pe contraforturile ce înconjoară
biserica. Asemenea coridoare de apărare s-au menţinut doar deasupra
corului bisericilor din Drăguşeni şi Cincşor,
ele fiind mai vulnerabile în faţa armelor de foc. În caturile de
apărare s-a intrat prin catul al doilea al turnului, spre podul
bisericii (aflat mult mai jos când s-a boltit biserica) printr-o
deschidere boltită cu pietre aşezate vertical.
În 1860-1861, biserica a fost pentru a treia oară modificată, bolta
gotică ameninţând să cedeze. În locul ei, sala a primit un tavan cu
stucatură, iar corul a fost demolat, sala prelungindu-se mult spre
est, ceea ce se observă la al doilea contrafort din est care nu
cade perpendicular pe zidul sălii, ci oblic, întrucât el forma
colţul corului dărâmat. Noul cor este închis, spre est, cu un
perete drept, iar coridorul de apărare a fost refăcut şi peste
partea nou construită, deşi nu mai servea unui scop
defensiv.
Pe la 1500, odată cu
fortificarea bisericii, s-a ridicat şi incinta în jurul acesteia,
în formă poligonală neregulată, ea fiind dublată ulterior, cu
excepţia laturii sudice.
