In aceasta dimineata de noiembrie m-am trezit ca pe vremurile in care abia incepusem blogul si primul lucru pe care il faceam, cu cafeaua neagra si tare langa mine, bien sur, era sa verific comentariile adunate peste noapte si sa scriu un mic articol de dimineata. Articolele de dimineata erau scurte, dar concise, gandite sa insenineze ziua, sa binedispuna, uneori sa fie chiar anticamera celor de seara, mai elevate, la care ma gandeam peste zi. Una dintre rubricile cele mai indragite era Azi imi place, unde punctam, uneori doar cu cateva randuri, alteori cu ceva mai mult umor si mai multa inspiratie, un aspect al sezonului, sau o mica bucurie matinala, o melodie, un obiect de arta, o pasare maiastra, o carte citita demult sau de curand, poate chiar o poezie de Esenin.
Nu mai stiu cand m-am oprit, dar astazi mi s-a facut iar dor de acest fel de a incepe ziua, de a o privi in fata cu seninatate si uimire in fata nesfarsitelor ei posibilitati.