Eram pe aceste meleaguri frumoase. Vizitasem minunata cetate
de la Slimnic si am plecat mai departe cu o destinatie speciala:
biserica fortificata de la Biertan, biserica construita in secolul
XV-XVI in locul unei biserici mai vechi. Pe drum insa, am
descoperit in mod intamplator biserica fortificata de la Axente
Sever, unde o doamna ne-a depanat povesti frumoase si pline de
invataminte. Alergam mai departe pe soselele transilvanene, dupa
una din cele mai frumoase si mandre biserici fortificate din
Ardeal: biserica de la Biertan. Trecem de Medias. Tragem, in fuga,
cu ochiul la centrul vechi, dupa care ne urmam calatoria in
directia Sighisoara. Nu ajungem acolo pentru ca, dupa aproape 17
km, in localitatea Sares pe Tarnave, mergem in dreapta spre Biertan
unde ajungem peste inca 10km. Inca inainte de intrarea in
localitate se vedea, pe un varf de colina, mandra biserica-cetate.
Parcam masina chiar langa zidul sau exterior si pornim in
incursiunea prin lume medievala.
Intrarea in curtea bisericii se face printr-un turn exterior, numit Turnul Portii, ce se continua cu un tunel din lemn, cu multe trepte, lung de aproximativ 100m. Acest tunel traversa de fapt curtile interioare create de zidurile cu care este fortificata biserica. Biserica este inconjurata de 3 ziduri, care o inconjoara asemanator unei spirale. Zidurile au fost construite in perioade diferite in scopul apararii bisericii. Aruncam un ochi in lateralul tunelului si vedem ridicandu-se maiestos, dupa ultimul zid, un turn cu un ceas, si in capat, un turn din lemn, unde am aflat ulterior ca era clopotul bisericii. Ambele turnuri de un farmec aparte, pastrand atat de bine aerul medieval. Ajungem in curtea interiora si incepem hoinareala. In dreapta, gasim o cladire in care pe vremuri era primaria localitatii. De aici porneste un drum destul de lat, marginit de ziduri de o parte si de alta si strabatut pe deasupra de niste traverse boltite; acest drum era probabil destinat intrarii in curte cu carute. La capatul lui e un alt turn, de dimensiuni mai mici decat cel de la prima intrare, dar al carui mod de expunere a ferestrelor, aduceau cu o forma faciala umana simpatica. Mi-a placut mult acest turn si m-am amuzat la vederea lui de fiecare data cand l-am vazut de-a lungul vizitei. Acest turn mai este numit si Turnul Slaninei. In multe din locatiile sasesti se gaseste o astfel de camera, in care locuitorii isi tineau slanina, semnata cu numarul casei, pentru ca fiecare sa isi recunoasca si sa isi consume propriul produs. Saptamanal se deschidea aceasta incapere si localnicii isi faceau aprovizionarea cu slanina pentru urmatoarea saptamana.
Intrarea in curtea bisericii se face printr-un turn exterior, numit Turnul Portii, ce se continua cu un tunel din lemn, cu multe trepte, lung de aproximativ 100m. Acest tunel traversa de fapt curtile interioare create de zidurile cu care este fortificata biserica. Biserica este inconjurata de 3 ziduri, care o inconjoara asemanator unei spirale. Zidurile au fost construite in perioade diferite in scopul apararii bisericii. Aruncam un ochi in lateralul tunelului si vedem ridicandu-se maiestos, dupa ultimul zid, un turn cu un ceas, si in capat, un turn din lemn, unde am aflat ulterior ca era clopotul bisericii. Ambele turnuri de un farmec aparte, pastrand atat de bine aerul medieval. Ajungem in curtea interiora si incepem hoinareala. In dreapta, gasim o cladire in care pe vremuri era primaria localitatii. De aici porneste un drum destul de lat, marginit de ziduri de o parte si de alta si strabatut pe deasupra de niste traverse boltite; acest drum era probabil destinat intrarii in curte cu carute. La capatul lui e un alt turn, de dimensiuni mai mici decat cel de la prima intrare, dar al carui mod de expunere a ferestrelor, aduceau cu o forma faciala umana simpatica. Mi-a placut mult acest turn si m-am amuzat la vederea lui de fiecare data cand l-am vazut de-a lungul vizitei. Acest turn mai este numit si Turnul Slaninei. In multe din locatiile sasesti se gaseste o astfel de camera, in care locuitorii isi tineau slanina, semnata cu numarul casei, pentru ca fiecare sa isi recunoasca si sa isi consume propriul produs. Saptamanal se deschidea aceasta incapere si localnicii isi faceau aprovizionarea cu slanina pentru urmatoarea saptamana.
Explorand mai departe, la baza unui alt turn dam de o serie de
lespezi din piatra frumos lucrate si morminte. Era vorba de Turnul
Mausoleu unde au fost aduse astfel de lespezi la inceputul sec XIX.
Continuam incursiunea pe marginea zidului interior. Peste ziduri se
vede o minunata panorama asupra localitatii. In curtea interioara
mai vizitam Turnul Catolic si cladirea inchisorii. Turnurile vazute
in acest loc seamana foarte bine cu turnurile din jocul Age of
Empires perioada Middle Age. Totul era asa de bine pastrat..., mai
lipseau locuitorii care sa misune in zona. Inchisoarea are si ea o
poveste, de asemeni des intalnita in aceste asezari sasesti: camera
impacarii. Aici, cuplurile care isi doreau sa divorteze, erau
inchise, intr-o camera, in care trebuiau sa imparta o cana, un set
de tacamuri, o masa, un scaun, o farfurie. Dupa o perioada, cuplu
era eliberat si, in cele mai multe cazuri, acesta nu se destrama.
Se spune chiar ca, a fost un singur cuplu din 300, care dupa acest
tratament, nu si-a schimbat decizia de a divorta. Eeee... ce metode
interesante sa iti intre mintile in cap.
Am lasat spre final vizitarea bisericii, asa ... ca cireasa de
pe tort si am fost placuti impresionati de acest final. Intram in
biserica si ne impresoara o racoare placuta. Biserica este
construita in stil gotic tarziu, dar contine la unele portaluri si
elemente renascentiste. De cum intri in biserica, tavanul te
fascineaza prin jocurile de arcuri frante, specifice goticului,
care decoreaza tavanul celor 3 corpuri din care este formata
biserica. Aceasta biserica se spune ca este ultima biserica-hala
construita in Transilvania.
De o parte si de alta a primului corp strajuiesc coloane inalte, iar pe margini sunt construite loje din lemn in care se asezau crestinii la slujbe. In fata, dupa sirul de bancute de rugaciune, care invitau la solitudine si meditatie, se ridica altarul poliptic, specific bisericilor catolice. Foarte important de stiut despre acest altar este ca are 24 panouri cu picturi si semne biblice mentinute asa cum au fost original pictate, desi a trecut ceva vreme de atunci, ele fiind realizate la finele secolului XV - inceputul secolului XVI. Se spune ca este cel mai mare altar de acest gen din Transilvania. Admiram altarul. In partea dreapta vedem o usa care ducea in sacristie, locul unde se pastrau averile bisericii si a localnicilor in caz de asediu. Usa, din lemn masiv se vedea ca poarta ani grei in spate. Pe partea interiora a ei ne-a atras atentia o incuietoare foarte complicata si mare. Se spune ca aceasta incuietoare, facuta in vremuri medievale, mai exact in anul 1515, de mesteri locali, are 19 incuietori care se inchideau in acelasi timp. A fost chiar premiata in 1900 la Paris. Acest sistem original de inchidere este cunoscut international ca o dovada vie a maiestriei manufacturii sasesti, mai ales ca acest sistem inca functioneaza ... noi nu am incercat sa vedem daca se incuie din respect pentru anii trecuti peste aceasta piesa istorica.
Am mai zabovit apoi in curtea interioara si ne-am bucurat de linistea specifica unor astfel de locase, neputandu-ne dezlipi de acest loc minunat, atat de bine conservat si care pastreaza atat de bine atmosfera acelor vremuri indepartate. Stiu ca supraestimam perioada medievala, care nu era asa romantica precum ne-au zugravit-o marii scriitori, insa m-am bucurat din plin de acest vis frumos.
M-am bucurat sa fiu turist in Romania.
De o parte si de alta a primului corp strajuiesc coloane inalte, iar pe margini sunt construite loje din lemn in care se asezau crestinii la slujbe. In fata, dupa sirul de bancute de rugaciune, care invitau la solitudine si meditatie, se ridica altarul poliptic, specific bisericilor catolice. Foarte important de stiut despre acest altar este ca are 24 panouri cu picturi si semne biblice mentinute asa cum au fost original pictate, desi a trecut ceva vreme de atunci, ele fiind realizate la finele secolului XV - inceputul secolului XVI. Se spune ca este cel mai mare altar de acest gen din Transilvania. Admiram altarul. In partea dreapta vedem o usa care ducea in sacristie, locul unde se pastrau averile bisericii si a localnicilor in caz de asediu. Usa, din lemn masiv se vedea ca poarta ani grei in spate. Pe partea interiora a ei ne-a atras atentia o incuietoare foarte complicata si mare. Se spune ca aceasta incuietoare, facuta in vremuri medievale, mai exact in anul 1515, de mesteri locali, are 19 incuietori care se inchideau in acelasi timp. A fost chiar premiata in 1900 la Paris. Acest sistem original de inchidere este cunoscut international ca o dovada vie a maiestriei manufacturii sasesti, mai ales ca acest sistem inca functioneaza ... noi nu am incercat sa vedem daca se incuie din respect pentru anii trecuti peste aceasta piesa istorica.
Am mai zabovit apoi in curtea interioara si ne-am bucurat de linistea specifica unor astfel de locase, neputandu-ne dezlipi de acest loc minunat, atat de bine conservat si care pastreaza atat de bine atmosfera acelor vremuri indepartate. Stiu ca supraestimam perioada medievala, care nu era asa romantica precum ne-au zugravit-o marii scriitori, insa m-am bucurat din plin de acest vis frumos.
M-am bucurat sa fiu turist in Romania.
View Larger Map
