Confuzia dintre etnie și cetățenie

Cea mai populară confuzie, indusă special este, mai nou, aceea dintre etnie și cetățenie, care nu coincid întotdeauna. Toți suntem, așadar, ROMÂNI. În vremea socialismului măcar se folosea înșiruirea „români, maghiari, germani și alte naționalități”. O formă de menținere a xenofobiei, să-i zicem, de mătase, devine comentariul vizavi de personalitățile ne-române care au dobândit o oarecare notorietate în spațiul majoritarilor.

Deutsche Welle: „Ne găsim astfel la 96 de ani de la crearea statului naţional românesc într-un moment cu o mare semnificaţie simbolică pentru redefinirea cetăţeniei şi pentru înţelegerea reală a ”patriotismului civic”. Probabil că şi românii ”de viţă” răspândiţi prin lume în ultimul deceniu şi trecuţi prin experienţa cosmopolită a marilor oraşe, care a funcţionat ca o şcoală politică, au contribuit şi ei la o mai clară disociere între solidaritatea de sânge şi patriotismul civic. În orice caz, la aproape un secol de la înfăptuirea unităţii naţionale, românii au dat un semnal că au depăşit sau că sunt pe cale să depăşească etnicismul care le-a împovărat mereu viaţa politică.”

De acord, dacă excludem din discuție clasa politică. Aparatul administrativ. Centrul de Resurse Juridice, care documenteaza situatia rasismului si xenofobiei in Romania, atrage totodata atentia ca „lipsa de reactie a institutiilor statului abilitate sa sancționeze un astfel de discurs (xenofob, n.n.), cu atât mai mult în campaniile electorale, când nocivitatea este maxima, arată politizare totală și un faliment al statului de drept în România.” Faliment în formă continuată, din 1919 încoace. Faliment al clasei politice care lasă mereu GRELE MOȘTENIRI celor ce vin.