"Ameri, uneori te iubește mai mult cel care te lasă
să pleci decât cel care te ține pe loc."
Viola Ardone is an italian writer, born in 1794, in
Napoli. With a licence degree in literature, she is teaching latin
and italian at a school in Napoli. She also writted La ricetta
del cuore in subbuglio and Una rivoluzione
sentimentale.
The children's train ( I treni dei Bambini) is a
book about love, poverty and hard choices.
The action in these novel begins in 1946 and continues
till 1994, following the destiny of Amerigo Speranza.
Amerigo will leave with the children's train, in the
northern Italy, in what at that time the communists believed
to be a good idea.
Ameri is a poor little boy from the south of Italy,
with no father, living just with his mother and trying to
make a living.
When his mother decides to enroll Ameri in the train
project, his life and destiny will be changed forever.
Amerigo always wanted (and dreamed) to play the violin,
and by pure luck (or destiny) the house where he ends up is one of
art lovers, especially music.
It's the first time when Ameri sees the good life, he is not
hungry anymore, has 3 new brothers, he goes to school and finds
love; or, at least some other kind of love.
His new "father", who makes musical instruments gives Ameri a
violin and with a friend of hims, that's a music
teacher, Ameri learns how to play it.
The hard part comes when Amerigo has to go back to his
mother. Although he loves her, after he saw life can be better,
it's hard for him to readjust to the old live.
So, in a moment of frustration, he takes the train and
rans from home, back to the family in north. He continues to
study the violin, gets in to the Music Academy and becomes
famous... but at what price?!
Since that day, the day when he ran away, Ameri won't come
back home to visit his mother; until 1994, when something
happens, something that will chance Amerigo
forever...
"Și îmi spui asta tocmai mie, Maddalena, care am fost urcat
într-un tren la șapte ani? Într-o parte era mama, în cealaltă tot
ceea ce îmi doream: o familie, o casă, o cameră numai pentru mine,
mâncare caldă, vioara. Un bărbat dispus să-mi dea numele lui. Am
fost ajutat, e adevărat, dar am îndurat și multă rușine.
Ospitalitatea, solidaritatea cum spui tu, are și un gust amar,
pentru ambele părți, atât pentru cei care dau, cât și pentru cei
care primesc. "
Trenul copiilor este un roman despre durere, renunțare, succes
și iubire. Este despre cum părți dintre noi rămân în urmă, la cei
pe care îi iubim, dar alături de care nu putem fi, acest lucru
schimbându-ne pentru totdeauna...
"Floarea se va ofili mâine sau poimâine, nu contează.
Gândul la tine nu se va ofili niciodată. Toți anii pe care i-am
petrecut departe unul de altul au fost o lungă scrisoare de iubire,
fiecare notă pe care am cântat-o am cântat-o pentru tine. Nu am ce
să-ți spun altceva. Nu am nevoie să aflu niciun răspuns. Despre
tatăl meu, despre Agostino, despre îndepărtarea ta și despre
tăcerile noastre. Îndoielile rămân și mi le păstrez, le port cu
mine să-mi țină tovărășie. Nu am rezolvat nimic, nu are importanță
(...) ce nu ne-am spus nu ne vom mai spune...."
Informații Trenul copiilor de Viola Ardone
Editura Meteor Press
Nr. pag. 254
Nota mea 10+
Public țintă 17+
#mustread
