Despre Bucuresti am mai spus si o voi repeta mereu: orasul asta este ca o enigma. Iti trebuie indarjeala si rabdare sa-l descoperi, dar, cred eu, rezultatul este fara indoiala satisfacator. M-am gandit ca altfel nu se poate, decat sa-l iei la pas si sa te minunezi de tainele ascunse in fiecare colt de strada, geam de casa, piatra de caldaram.

Ca sa intelegi prezentul orasului trebuie sa treci mai intai prin Bucurestii vechi. Este ca o initiere. Printr-un labirint de stradute inguste ajungi direct in inima vechilor mahalale. Pas cu pas intri in cartierele negustoresti de alta data: Negustori, Mantuleasa, Armenesc. Aici, o gramada de case si biserici vechi, cu arhitectura bogata, te duc cu gandul la farmecul boem al urbei secolelor trecute.

Locul e impanzit de constructii a caror arhitectura simpla, brancoveaneasca, autentica si autohtona, tradeaza pe alocuri influente frantuzesti si eclectism balcanic. Peste acestea, un strat de modernism interbelic. In mijloc, se inal