Bună dimineața, Soare, sunt bucuros – lucești de zor,
Și fiindcă știi să dai culoare, la tot ce este muritor –
Pe-acest pământ, tot ce-i cu viață, e numai plăsmuirea ta,
Tu umpli câmpul cu verdeață și-n lipsa ta, totul ar sta.
Ești darul dat de Dumnezeu, creației lui preferate,
Ce-i omul când se crede zeu, când totul merge ca pe roate,
Dar rușinat de-alunecare, revine iute pe făgaș,
Și-n modestia creatoare, trece la lucru mintenaș.