Iubita mea, cu ochi căprui, frumoasă și isteață,

Din ființa ta, eu îmi făcui, un elixir în viață –

Adesea mă gândesc așa, la firea ta celestă,

Un giuvaier, pe mov cașa, cu grație ecvestră.

Eu fără tine, azi aș fi, un mare singuratic,

Și stele-n noapte aș privi, precum un om lunatic,

Căci, nu-i nimic mai dureros, decât singurătatea,

O viață fără nici un rost, hălăduind cetatea...