Iubita mea, cu ochi căprui, frumoasă și isteață,

Din ființa ta, eu îmi făcui, un elixir în viață –

Adesea mă gândesc așa, la firea ta celestă,

Un giuvaier, pe mov cașa, cu grație ecvestră.

Eu fără tine, azi aș fi, un mare singuratic,

Și stele-n noapte aș privi, precum un om lunatic,

Căci, nu-i nimic mai dureros, decât singurătatea,

O viață fără nici un rost, hălăduind cetatea...

Iar parcurile-ar fi pusti și fără turturele,

Iar zilele mi-ar fi în șir, zănatice belele,

Însă tu ești în viața mea,îmi ești așa aproape,

Și-au și cânt de turturea, când ne iubim,în noapte!!!...

Iar stelele, pe boltă-n cer – sclipiri albastre-noapte,

Te fac să îmi răspunzi ușor, cu blânde, calde, șoapte,

Și-n răsărit, cu dimineți, de purpură, curată,

După o noapte de amor, noi adormim îndată!!!...

Îți mulțumesc fiindcă exiști, în viața mea sălcie,

În ochii mei, așa adânci, n-ar fi vreo bucurie –

Dar, tu, ești, tu, și n-am văzut, ca tine alta-n lume,

Și-adorm, cu izul tău divin, șoptind, doar al tău nume!!!...

Ing. Nelu Preda