În ţara lui Shakespeare şi mai departe…
(Radu Igna,
Periplu european Anglia – Suedia - Turcia. Note de
călătorie,
Sibiu: Editura
CronoLogia, 2015)
Radu Igna,
romancier, abordează călătoriile într-un mod clasic: educaţie,
personalităţi, evenimente, modele de urmat, faptele oamenilor.
Plecarea: Haţeg. Destinaţii: Marea Britanie, Suedia, Turcia. Repere
pe harta Europei. Dacă vizita în Anglia s-a petrecut înainte de
1989, dată reper pentru cultura română şi societatea românească,
călătoriile în Suedia şi Turcia s-au desfăşurat în libertate,
marcate de pasiune şi curiozitate.
Şocul vizitei în
Anglia a fost atenuat de fenomenul Shakespeare, de cultura
anglo-saxonă, de rigoare şi calendar. Curiozitatea a declanşat
energii importante şi a legat prietenii. Radu Igna a privit
paradigma călătoriei prin ochii romancierului. Omul este călător pe
pământ, e în trecere, dar pot fi reţinute fapte care rămân, care
post schimba mentalităţi, destine, care au obligat lumea să
privească din altă perspectivă.
Destinul a făcut ca
destinaţiile să fie aparent lipsite de legătură, dar ceea ce leagă
timpul călătoriei de textul pus pe hârtie de scriitor sunt
curiozitatea, pasiunea pentru cultură, rigoarea profesorului în
faţa crizei spirituale a omului
grăbit.
Notele de călătorie
poartă un titlu simplu şi sugestiv: În ţara lui Shakespeare
(Barmouth – Kinswinford – Londra – jurnal de călătorie, august
1871). Povestea ieşirii este una interesantă şi constituie
pentru Radu Igna ocazia să fixeze în memorie cicatricele de pe faţa
lumii. A fost scrisă la cald în anul 1971 şi a fost revizuită peste
ani, în 2014, aproape o viaţă de om. Cu ocazia unei călătorii
organizate oficial de către fostul Consiliu Naţional al
Pionierilor, prin aranjament cu organizaţia similară din Marea
Britanie, profesorul însoţeşte un grup de elevi. Ia contact cu o
altă lume. Tinerii erau educaţi altfel în ţara prietenă: li se
dezvoltă dragostea pentru natură, sunt încurajaţi să desfăşoare
activităţi creative, iau contact cu regulile sanitare, cu
organizarea societăţii prin partide politice, sindicate, asociaţii
etc. A trăi în contact cu natura, în cunoştinţă de cauză privind
istoria lumii, cu dezvoltarea omului în timp, sunt câteva principii
de bază, apoi respectarea marilor personalităţi ale lumii care au
contribuit la dezvoltarea societăţii. Organizaţia purta denumirea
de Woodcraft Folck (Comunitatea iubitorilor de natură) şi avea un
manual special, reguli stricte şi norme de convieţuire între
membrii comunităţii. Scriitorul reuşeşte foarte bine să creioneze
stilul de viaţă al tinerilor din acea parte a lumii.
 |
| Foto: Aurel Pantea și Radu Igna - 80 |
Despre cei maturi,
Radu Igna reţine pragmatismul lor, pasiunea pentru muncă, lipsa de
complexe în faţa noutăţilor. Despre societatea engleză reţine
preţuirea pe care o acordă democraţiei reprezentată prin parlament,
accentul pus pe valorile culturii, pe rigoarea zilnică şi pe
respectul pe care oamenii şi-l acordă unii altora. Sunt prezentate
pe scurt, dar cu profunzime, Londra, Magna Carta Libertatum,
Stratford upon Avon, muzeele vizitate, străzile parcurse, viaţa de
zi cu zi a cetăţeanului englez. „Suntem la Casa Memorială William
Shakespeare, în Henley Street, într-un grup masiv de străini.
Clădirea, construită din piatră şi lemn, construcţie obişnuită în
epoca elisabetană, a suferit schimbări de-a lungul timpului. Aici
s-a născut William Shakespeare în 1564. Clădirea a rămas în
proprietatea descendenţilor direcţi. Fiecare încăpere îşi are
istoria sa. Mobilierul, căminul de piatră, fotoliul, diverse
obiecte datând din secolul al XVI-lea, au înfruntat timpul. Iată
aici arborele genealogic: Părinţii – John Shakespeare (mort în
1600) şi Mary Arden (moartă în 1608). Soţia, Anne Hathaway
(1556-1623). Copiii: Susanna, Hamlet, Juduth. Linia directă a lui
Shakespeare se încheie cu Lady Barnard, moartă în
1670”.
La celălalt capăt
al Europei, un scriitor român, Marin Sorescu, explica foarte bine
ce însemna pentru lume Shakespeare, poemul său dedicat marelui
dramaturg este memorabil şi astăzi, şi pune în lumină efortul
artistic al unui geniu capabil să schimbe faţa literaturii
universale. Radu Igna îl citează şi face din călătoria în oraşul
marelui William o sărbătoare spirituală.
Notele de călătorie
în Anglia se încheie cu regretul că autorul avea să nu-i mai
întâlnească niciodată pe prietenii englezi, lumea suferea efectele
rupturii dintre naţiuni, şocul civilizaţiilor.
De remarcat
episodul întâlnirii scriitorului cu un redactor de BBC care îl
invită să rămână în Anglia, să devină disdent, întâmplare neclară,
poate a fost o provocare, poate o încercare, se practicau ambele în
anul 1971, a trecut o viaţă de om de atunci şi, parcă, misterele
din dramele lui Shakespeare se întind peste timp şi formează
zgomotul de fond al istoriei.
Iniţial, cartea
Cultură şi civilizaţie suedezăa fost editată de Editura
Signata, redactor regretatul Ioan I. Iancu, Timişoara,
2002, aparţine colecţiei Mileniul Trei şi are un cuvânt de
prietenie din partea scriitorului Eugen Evu, care notează:
„Observaţiile sunt mereu calde, însă deloc exaltate de acel impuls
frecvent pentru noi, al turistului ocazional, cel <<de
consum>>”.
Regăsim şi un motto
interesant: „Nu există pe lume o ţară mai liniştită ca aceasta”
(Lars Gustafsson).Autorul şi-a
atins scopul cu vizita în Suedia, ne-a oferit un moment de
civilizaţie şi cultură. Cititorul poate
găsi în notele de călătorie o experienţă relevantă: călătoria ca
mod de regenerare, şcoala este a copiilor, casa noastră cea de
toate zilele, bibliotecile, între suflet şi nori, şcoala pentru
adulţi! - biserica, evident “Volvo“, apoi limitele:
“Welcome to Sweden !“ şi “Good - bye
Partille”...
Cartea este o
lecţie discretă de civilizaţie suedeză, de răbdare şi bun simţ:
„Când cineva are un eveniment în familie, ziua de naştere, botez,
ceva ce trebuie sărbătorit, se aduce la cunoştinţa comunităţii prin
arborarea steagului suedez, afară deasupra uşii. Şi astfel fiecare
îşi pune steagul afară pentru a marca evenimentul, chiar dacă nu
ştie de cine sau despre ce eveniment este vorba”, nota Radu
Igna.
Profesorul şi
scriitorul Radu Igna reţine despre sistemul de învăţământ din
Suedia: permite abordarea simplă a procesului de asimilare a
cunoştinţelor de către elev, dar nu simplist, iar profesorul este
în atenţia comunităţii, pe care o serveşte decent şi de la care
primeşte o răsplată normală, cu încărcătură etică
evidentă.
Notele de călătorie
din Istanbul ne prezintă un oraş pe două continente, un adevărat
coridor cultural între Europa şi Asia, o cultură interesantă şi
marcată de schimbări profunde, pregătită să accepte valul de
civilizaţie care vine din vest. Cartea Istanbul, un oraş pe două
continente a apărut pentru prima dată la Timişoara: Editura
David Press Print, 2011 şi a fost repede epuizată, deoarece
Fundaţia Tuna şi Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România, au
fost implicate într-un schimb de idei, de gânduri, obiceiuri.
Domnul Ahmet Ecirli, director al fundaţiei, s-a arătat entuziasmat
de notele de călătorie, mai ales că a fost un participant activ la
eveniment.
Cartea are un motto
semnat de marele scriitor Orhan Pamuk, un citat din cartea Viaţa
cea nouă: „Ai ajuns cât ai putut de departe, călătorule, dar
m-am gândit că ai putea merge şi mai departe…”. De reţinut acest
mesaj, ca mesaj iniţiatic despre călătoria spirituală a scribului
într-o lume diversă.
Scriitorul este
atent la istorie ca fenomen pertinent: „Am citit, prin cronica lui
Evliya Celebi, despre incursiunea turcilor, la care a fost
participant direct, în Ţara Haţegului, 1662, deci la câţiva ani de
la vizita sa la Spitalul din Edirne. Secvenţe din acel text au fost
publicate în revista „Sargeţia” a Muzeului din Deva, cu un
comentariu semnat de Aurel Decei. Cumplite incursiuni. Era în
timpul domniei principelui Gheorghe Rakoczi al II-lea, când turcii
au pustiit, în repetate rânduri, judeţul
Hunedoara”.
Voia bună şi
bucuria ocazionate de călătoria în Turcia sunt afectate de o
întâmplare neprevăzută, scriitorul se pierde de grupul din care a
făcut parte, devine un simplu cetăţean, în buzunar cu 100 de euro,
mai nimic şi o carte despre viaţa culturală a Haţegului. Cu o
geantă pe umăr, plus câtva lucruri simple care, brusc, au prins
valoare de reper. Însă scriitorul în vârstă îşi găseşte un prieten
mai tânăr, în compensaţie, care îl readuce în coridorul
cultural, un taximetrist plin de viaţă care vorbea limba
engleză şi conducea abil pe autostradă. Călătorul îşi are
aventurile sale, ele dau culoare momentelor şi schimbă ritmul
călătoriei.
În Suedia călătorul
prinde culoarea vieţii sociale: familia este în centrul atenţiei şi
clasa de mijloc este cea care dă tonul ritmului
social. Poate suntem şocaţi de schimbarea valorilor, de ţinta
socială, dar experienţa descoperă o altă lume care ne transmite un
mesaj pe care merită să-l primim şi să reflectăm la adevăratele
valori.
La Istanbul se
impuneSfânta Sofia, monument remarcabil, biserică, moschee, muzeu,
e ca o piaţă rotundă înconjurată de ziduri mari, o cupolă imensă, o
minune arhitecturală, creştini, sultani, ctitori, pictură cu scene
din Biblie… istoria ca suferinţă. Lecţia supremă pentru a învăţa
eternitatea care se întinde spre două lumi, pe două
continente…
În Sultanahmet,
Radu Igna îşi reaminteşte: „Pe aici îşi făcea probabil plimbarea de
seară prinţul Dimitrie Cantemir (1673-1723), fiu de domnitor
moldovean, trimis de copil ca ostatic. A stat 17 ani. Numit domn al
Moldovei în 1710, s-a orientat spre Rusia. În capitala acestei ţări
a terminat, în 1716, „Istoria creşterii şi descreşterii Imperiului
Otoman” (în limba latină, Incrementa arque decremmenta aulae
othomanicae), lucrare care a stârnit interesul savanţilor din
Europa”. Lucrurile se leagă, lumea pare mai mică, mai accesibilă,
istoria se modelează pe înţelesul nostru.
În Anglia,
scriitorul a întâlnit o altă civilizaţie, experienţa a lăsat urme,
timpul călătoriei se deschidea într-o Europă complicată, ruptă de
zidul de fier al celor două sisteme care, brusc, se legau prin
vasele comunicante ale culturii. Notele de călătorie în Marea
Britanie nu au fost publicate până în prezent, apariţia lor este
rodul unor frământări de mai mulţi ani, evenimentul însă nu putea
fi ocolit, scriitorul ducea cu sine un miracol şi el trebuia
mărturisit.
Călătoria? Un
eveniment spiritual produs de contactul cu o
altă civilizaţie, timpul dantelat de cuvinte simple, dar care ating
esenţa, contactul viu este mai important decât relaţiile virtuale
atât de mult lăudate în ultima vreme.
Să călătorim cu
Radu Igna, s-ar putea să ajungem mult mai departe decât ne
închipuim… Lectura este o aventură, o călătorie de la un sentiment
la altul, de la un om la altul, de la un timp la altfel de
timp…
Aprilie, 2015
