CARNE CU TIMP

Ai rupt din tine ceea ce era de smuls,

                ai pus în ființa mea ceea ce lipsea,

                mi-ai dat totul, plus un cuvânt,

                cu excepția numelui tău,

                ai făcut din carnea ce putrezește o carne cu timp,

       ai lăsat în mine răbdarea de a vedea secunda pulsând,

                altfel decât inima, altfel decât memoria...

O, anotimp ce pulsează asemeni

                            cuvântului nerostit,

                cuvânt ce se divide în timpul  rostirii sale                                                          în plină lumină...

C Stancu ©

Foto: Resturi de la banchetul absenților