CARNE CU TIMP

Ai rupt din tine ceea ce era de smuls,

                ai pus în ființa mea ceea ce lipsea,

                mi-ai dat totul, plus un cuvânt,

                cu excepția numelui tău, mai ales a Numelui Tău...

                Ai făcut din carnea ce putrezește o carne cu timp,

                ai lăsat în mine răbdarea de a vedea secunda pulsând,

                altfel decât inima, altfel decât memoria, altfel decât veacul...

                O, anotimp ce pulsează asemeni

                            cuvântului nerostit,

                cuvânt ce se divide în timpul  rostirii sale

                                                                            în plină lumină...

C Stancu