Ideea mi-a venit de la o gluma interna, in Jupiter, cand m-am trezit ca am un sot. Un viitor sot. Dupa multe ha-ha-uri si vorbe pe la colt de mare, m-am trezit ca nu ar fi o idee rea deloc sa arunc in viitor cateva vorbe, pentru a-l incuraja pe cel care va sa fie si sa vie.Nici nu stiu cat de sincera va fi scrisoarea, pentru ca numai cand ma gandesc la asta, ma apuca un nod inb gat si o stransoare in piept, ceea ce nu poate sa imi demonstreze dcat presiunile imense pe care mi le creez pe un subiect asa..lejer.Dar ar incepe asa:Cred ca te vreau. Spun "cred" pentru ca, pe de alta parte am convingerea ca aparitia ta mi-ar stirbi din libertate. Si din admiratorii care aduc ofrande. Ceea ce ar fi o schimbare majora pentru mine si orgoliul meu. Dar sunt dispusa sa fac asta, cu toate riscurile implicate. Pentru ca e momentul.Nu-mi doresc sa ai vreun determinant, cu toate ca mintea mea asa te percepe. In fel si chip: frumos, inalt, barbos, destept. Vreau doar sa fii