Din ceea ce citesc in diagonala, imi dau seama ca romanului Dumnezeu ii si da, ii si baga-n sac. Ii da exact atita cit poate sa duca, si-i umple sacul ca sa se invetze cu greutatile. Sigur, ca in marea majoritate a exemplelor biblice, darurile lui Dumnezeu sint simbolice si ele se concretizeaza mai degraba prin niste puneri la incercare si nu sub forma unor cadori in sensul traditional. Deci romanul nu primeste nici piine, nici ciocolata, nici apartament de lux – ala este registrul uman al darurilor. Darurile dumnezeiesti sint pe principiul: primiti ceea ce v-ati dorit, dar la puterea a doua. Ca sa va invatati cu binele.
Cum se manifesta chestia asta? E simplu: ai vrut casa si masa, ai primit casa si masa cu tot cu impozite si camatari pe deasupra. Te-ai bagat in afaceri, ai primit in plus si niste legi noi si-ai acumulat si “experienta”, chiar daca afacerea s-a dus. Ti-ai dorit libertate: ai atita incit te-ai scirbit de ea. Ti-ai dorit guvernare pro-europeana: ai primit guvernare pro-europeana cu oameni pro-balcanici. Ti-ai dorit iarna ca-n basme, ai o iarna ca-n povestile de groaza. Ai poftit un telefon smecheresc, ti l-ai luat cu un contract pe trei ani cu cea mai proasta acoperire. Sau cu o saptamina inainte s-apara altul, mai smecheresc. Si asa mai departe. In sfirsit, cred ca intelegeti mecanismul.
Sigur, e vorba de sofisme. Sofisme si ceva pe deasupra, adica cireasa realitatii de pe tortul crizei. Si realitatea este ca, in criza asta, nici un roman nu pare sa faca ceea ce trebuie. Ai o criza internationala si ai exemplul unor societati avansate care incearca sa iasa din ea. Dincolo de retzete, tu te incapatinezi sa aplici tot niste metode proprii. Este interesant acest autohtonism care survine tocmai acum, cind n-ai nevoie de el. Intreprinzatorii n-au fost niciodata incurajati in Romania – nu se intimpla nici acum. Birocratismul actual il bate pe cel al epocii de aur. Presa se clatina, in lipsa fondurilor, si culmea e ca cititorii exista. Mari companii industriale, precum Transelectrica, preseaza trecerea in custodia statului. In singurul partid de opozitie care a primit un vot semnificativ electoral, si anume PSD-ul, se petrec niste schimbari si scindari care te fac sa te crucesti. Cit despre vizitele in vederea colectarii de feedback si experientza occidentala, presedintele pune un prestigios capac: va pleca in Est. Perfect romanesc.
Domnule, stau si ma gindesc in sinea mea: cum dracu de e posibil sa existe in Romania atita indisciplina a bunului simt? Adica cu bun simt sintem dotati cu toti, dar e al dracului de indisciplinat, survine numai cind il taie capul si sta numai cit ii convine. E ca si cind te-ai incapatina sa ajuti o batrina sa treaca strada cind ea are treaba pe trotuarul initial, sau, mai rau, ca si cind ai vrea s-o ajuti sa treaca pe rosu.
Decit binele facut cu forta, mai bine un rau fara voie.
