Din ceea ce citesc in diagonala, imi dau seama ca romanului Dumnezeu ii si da, ii si baga-n sac. Ii da exact atita cit poate sa duca, si-i umple sacul ca sa se invetze cu greutatile. Sigur, ca in marea majoritate a exemplelor biblice, darurile lui Dumnezeu sint simbolice si ele se concretizeaza mai degraba prin niste puneri la incercare si nu sub forma unor cadori in sensul traditional. Deci romanul nu primeste nici piine, nici ciocolata, nici apartament de lux – ala este registrul uman al darurilor. Darurile dumnezeiesti sint pe principiul: primiti ceea ce v-ati dorit, dar la puterea a doua. Ca sa va invatati cu binele.

Cum se manifesta chestia asta? E simplu: ai vrut casa si masa, ai primit casa si masa cu tot cu impozite si camatari pe deasupra. Te-ai bagat in afaceri, ai primit in plus si niste legi noi si-ai acumulat si “experienta”, chiar daca afacerea s-a dus. Ti-ai dorit libertate: ai atita incit te-ai scirbit de ea. Ti-ai dorit guvernare pro-europeana: ai prim...