„Fără a-şi stabili, de fiecare dată, coordonatele
spaţiale, nici un om nu poate să evolueze.” (Daniel
Kehlmann, Măsurarea
lumii)
Daniel Kehlmann a fost considerat, la începutul anilor 2000, marea revelație a literaturii germane contemporane. În 1997, după studii de Filozofie şi Litere – la numai 22 de ani –, publică primul său roman, dar faima va sosi mai târziu, odată cu apariţia romanului Eu şi Kaminski. Personalitate complexă, publică numeroase articole, eseuri, ţine prelegeri la Universităţile din Mainz, Wiesbaden şi Göttingen, este un răsfățat al premiilor literare.
Daniel Kehlmann a fost considerat, la începutul anilor 2000, marea revelație a literaturii germane contemporane. În 1997, după studii de Filozofie şi Litere – la numai 22 de ani –, publică primul său roman, dar faima va sosi mai târziu, odată cu apariţia romanului Eu şi Kaminski. Personalitate complexă, publică numeroase articole, eseuri, ţine prelegeri la Universităţile din Mainz, Wiesbaden şi Göttingen, este un răsfățat al premiilor literare.
Prin Măsurarea
lumii, roman apărut în 2005, Kehlmann demonstrează
că este, fără doar și poate, un prozator pursânge. Măsurarea lumii
poate fi considerat, la o primă vedere, un roman istoric, scris,
însă, într-o manieră
atipică,postmodernă(liniuţele
de dialog, de exemplu, sunt suprimate, dialogurile fiind
povestite). Replicile par, astfel, relatările unui narator pus pe
şotii,ironic(dar
şi, în bună tradiţie postmodernă,
autoironic).
Matematicianul şi astronomul Carl Friederich Gauß
şi geograful Alexander von Humboldt sunt protagoniștii romanului
lui Khelmann, personaje pline de umor (de cele mai multe ori
involuntar) şi ale căror destine par a fi guvernate de dictonul:
„Atunci când te sperie un lucru, o bună idee este să-l măsori”. Cei
doi nu sunt descriși într-un mod prea măgulitor, dimpotrivă, în
prim-plan sunt plasate mofturile, ifosele lor – toane justificate
de o perpetuă stare de nemulțumire. De reţinut aici cuvintele
ciufutului Gauß: „Este ciudat şi nedrept, a spus Gauß, chiar tipic
pentru bunul-plac al destinului faptul că te naşti într-un anumit
timp, al cărui prizonier rămâi, fie că îţi place sau nu. Unii pot
fi din cale-afară de favorizaţi faţă de cei din trecut, iar alţii
sunt sortiţi să devină clovnii viitorului”.
Continuarea textului aici, pe Literomania nr.
25
