Zilele trecute se anunta cod galben de canicula. Si cum in Timisoara canicula este de-a dreptul caniculara, am cautat refugiul in munti. Am plecat spre chei intr-o tura scurta, de o zi, fara prea multe pretentii, mai ales ca mergeam si cu oameni pe care nu ii cunosteam prea bine si am facut o organizare ad-hoc, fara planuri foarte clare. Poate si faptul ca nu am avut asteptari marete a contribuit la supriza placuta pe care ne-a adus-o ziua petrecuta in chei. Dar, cu siguranta, cea mai mare contributie a avut-o Muri, ghidul nostru. Stiam din auzite, dar nu am experimentat pana acum sa merg intr-un loc ghidat de un localnic. Muri, copilarind in zona, ne-a aratat locuri ascunse si ne-a spus povestile copilariei sale, facand ca drumul molcom de-a lungul raului sa fie de fapt alert. Ne-a momit cu povesti si provocari, facandu-ne sa marim pasul, ca sa putem vedea cat mai mult din chei. Chiar daca raul serpuia ademenitor, cu frunze plutind lenese la vale, spectacolu...