Sunt un simplu om si gresesc. Am momentele mele de idiotenie. Deciziile pe care le iau uneori sunt justificate de motive prostesti sau nu au un motiv. Mintea imi pluteste in o mie de directii multe dintre ele fara niciun orizont. Sper de la fiecare zi sa fie mai buna decat cea dinainte. Si uite ca in ultima vreme lucrurile nu sunt tocmai roz cum spune lumea din foarte multe puncte de vedere. Si nu pot sa imi gasesc locul nici in lume nici in mine. Nu stiu cine sunt, ce scop am, ce imi doresc si ce vreau de la viata. Momentan pur si simplu merg cu valul. Si nu este bine. Am nevoie de o cale, de un drum clar si sigur. Am nevoie de o constiinta puternica si impacata. Am nevoie de un pilon care sa ma tina vertical si sa ma indrepte pe directia buna. Am nevoie de iubire si atentie. Am nevoie de maturitate mentala si sufleteasca. Poate astfel imi voi croi o poteca spre viitorul ce mi-a fost sortit. Vis si realitate. Vals si fuga. Zbor si mers. Plutire si cadere. Dorinta si nevoi