Contractul cizmarului © Daniel Onaca

Sfântul Ioan cel Milostiv al Alexandriei afirmase odată că, dacă cineva ar putea să fure de la bogați, fără să fie stâpânit de dușmănie și fără să-și urmărească interesul personal, ci doar cu scopul de a da celor lipsiți, atunci „nu ar face nicun rău”, cu atât mai mult dacă acei bogați sunt „avari lipsiți de inimă”. De ce mi-au venit în minte cuvintele sfântului, nu știu. Eu voisem de fapt să povestesc o întâmplare veche petrecută undeva, la extremitatea sudică a Suediei, acolo unde se întinde o zonă îngustă de câmpie numită Söderslätt. Pe la începutul secolului trecut trăise prin acele locuri cizmarul Per-Erik, un om sărac ca un șoarece de biserică – cum zic suedezii – împreună cu nevasta sa. Cei doi locuiau într-o coșmelie, care nici aceea nu era a lor, ci o primiseră de la un moșier din partea locului. Moșierul nu avea familie deși fusese însurat de...