cad goluri din clopote sparte-n tăceri surd risipite în turnuri rămase stinghere pe cer atârnă jilave limbi nevorbite ce-alunecă peste orele fixe umbre târzii ruginite prin ochiuri de geam rătăcite trec vulturi cu zilele negre în gheare din care picură smoala vorbelor neînghițite jos în genunchii orbirii orașu-i flămând iar stăzile-și plimbă burțile goale […]