dintotdeauna, uneori,
m-au chinuit variate întrebări.
naivă, credeam că pot șterge
neliniștea dinăuntrul meu
cu răspunsurile lor.
mi-am dat seama, însă,
că procedez greșit -
poți pune câte întrebări vrei,
e foarte posibil ca nimeni,
niciodată,
să nu-ți răspundă.
de-acum am să încerc
să mi le abandonez
într-un cufăr oranj, încuiat,
iar cheia am să încerc să o uit
printr-un colțișor
de gânduri.
am să încerc,
după cum mi-am propus
de atâtea ori,
să nu mai am așteptări,
să observ doar șirul de întâmplări;
și poate unele
or să însemne ceva -
poate vor fi niște răspunsuri
necerute,
iar la sfârșit,
descuind cufărul din trecut,
voi descoperi că sunt răspunsurile căutate
