Georgescu Felicia

Articole postate de Georgescu Felicia

  • ... 283

    Și nu mai pot, vreau să plec Vreau să plec vreau să plec vreau să plec Vreau să treacă timpul și nu vreau să treacă timpul vreau să mă ascund într-o secundă și să rămân acolo pitită, În secunda aia care trece cât ai clipi și nu se mai întoarce Și eu rămân acolo ascunsă Cu toată durerea și toată furia și voi Nu mai știți niciunul nimic de mine Vreau să plec vreau să plec vreau să plec Vreau să rămân în după-amiaza asta ploioasă de 11 iunie și să trec o dată cu ea și să nu mă mai întorc niciodată Să nu mai exist Să nu mai știu Să nu mai vreau

    Citește mai departe

  • lucruri firești... 275

    am văzut cum mâinile melese îndreptau spre ale talefără să-și dea seama ce făceau.am văzut cum le-am chemat înapoica pe niște păsărice au evadat din colivia lor.blândețe - atâta era în mâinile taleși în ochii tăi.apoi - tristețe.

    Citește mai departe

  • Gânduri la final de 22... 304

    Isă tacsă vorbescsă nu mai trebuiascăsă scot vreun sunet vreodatăsă strigsă plecdin locul ăsta de neînţelesşi înfricoşătorsă nu mai ştie nimeninimic de mine, niciodată.dar cineva...să mă cunoască bine bineşi să mă înţeleagămăcar puţinIImă înecmă înec printre atâteade acceptatprintre atâtea cuvintegesturi şi privirice nu au voie să trăiască

    Citește mai departe

  • Deșertăciune... 291

    Art by Pascal Campion Undeva - în mine -se ghemuiește o durere surdă,fiindcă lumea îmi pareo întindere uriașă dealb, gri și negru,fără pic de magie.Fără speranțăde fără magie.Realitatea -deziluzionantă.P.S. Rest in peace, Sir Alan Rickman

    Citește mai departe

  • Alegere... 285

    început. mutări.decizii - bune sau rele.scopuri.ținte.capturi, cuceriri.sacrificii.perspectivă.victorii.uneori -egalitate.înfrângeri.șah.sau viață....

    Citește mai departe

  • Presiune... 295

    ianuarie - lună insuportabilă,podea presărată cu gheațăpe care cad, spărgându-seîn mii de cioburi ascuțite -crude,deziluziile meleși presiunea unui an întregce se prezintă dinaintea meaca toți cei precedenți:încărcat deschimbări,stagnărișinon-culoare.

    Citește mai departe

  • Cântec de lebădă... 282

    Sebastian stătea pe micul scaun pe care îl lua cu el la locul de muncă - o bucățică de stradă, înconjurată de un gărduleț, un chioșc de ziare și o tarabă cu legume, dintr-un cartier mărginaș al Capitalei. Alături de el, pe câteva ziare vechi, ponosite, cu știri nu prea interesante, scrise de așa-ziși jurnaliști, se aflau mărunțișurile pe care spera să le vândă - cutii de chibirituri, pachete de șervețele, nasturi, câteva brățări lucrate manual.  Treaba nu mergea prea bine, se vedea că trecătorii erau prea preocupați de problemele lor sau de locurile unde trebuiau să ajungă ca să-l mai observe și pe el. Mulți nici nu priveau în direcția sa, nedorind parcă să-i întâlnească ochii. Privirea sa nu era stânjenitoare, nu se ruga de nimeni să cumpere ceva, deși avea atâta nevoie de câțiva bănuți. A se uita la oameni era singura sa plăcere, în mijlocul singurătății care îl măcina încet, de ce

    Citește mai departe

  • Experimente literare - curs de Creative Writing. Fragment unic 322

    Domnul Black mergea cu pași grăbiți pe străduța întunecată. Se uita din când în când în spate, hăituit de ceva nevăzut. Fir-ar să fie, gândi el, nu plănuisem așa ceva; de unde era să știu că idiotul de Morgan avea să facă infarct la vederea pistolului? Mă așteptam să riposteze cumva. Bine măcar că s-a întâmplat acum, în miez de noapte, într-un loc necălcat de picior de om cinstit.  Se îndrepta spre biroul său dărăpănat, jegos - oglindă a sufletului său (sau mai degrabă a firii sale, fiindcă suflet nu se putea spune că avea).  Ușa de la intrare scârțâi când o deschise. Se duse spre dulap, părându-i-se că vede, cu coada ochiului, o umbră târându-se pe peretele de lângă el.  Doar nu cumva... își zise. Extrem de agitat, scoase din buzunarul hainei pachețelul său prețios și bilețelul ce cauzase tot șirul acela de întâmplări soldat cu moartea lui Morgan. Biletul îi căzu înainte să îl așeze între paginile soioase ale unei

    Citește mai departe

  • Omul cu chitara... 290

    zi de zisau poate din când în când,el îmi mângâie strunele,iar eu îl răsplătesccu sunete melodioase.de ele se mai bucurăși alți trecători,dacă își întrerup puțingândurile,ca să le asculte.el stă sprijinit de o mașină,mai fumează, din când în când,câte o țigară.pe unde oare îi umblă mintea?e dezamăgit, se simte invizibil,așa neobservat de trecători?poate doar îi place să steacu mine în brațe,rezemat de capota unei mașini.dar...e o zi rece...și degetele-i înghețate...!nu cred că ști

    Citește mai departe

  • ... 311

    Îți dai seama, uneori, că,deși ai putea fi mulțumit, liniștit,nu ești.îți dai seama, uneori,că nu contează ce fac personajeledin restul poveștii tale,tu tot, în fond, ești nefericit.îți dai seama, uneori,că oricât de luminos ar părea decorul,înăuntrul tău e mereu întuneric.cauți neîncetat ceva,suferi când nu găsești -sau când crezi că găseștiși dispare.te gândești că întunericul ălaabia atunci a sosit,îți spui că va fi înlăturat cândva.dar ce te facicând înțelegică locul întunericuluia f

    Citește mai departe

  • Joacă... 323

    de-atâtea orimi s-a deschis o prăpastie în fața sufletului, de parcă mi s-ar fi așternut un covor roșu la picioare, încât am ajuns să cred că totul nu-i decât o joacă. de-atâtea ori m-am atașat de gânduri, de idei, de emoții, de povești, iar acestea mi-au fost răpite fără milă, încât am ajuns să cred că totul nu-i decât o joacă. am pășit mereu în prăpastie, am acceptat mereu furtul gândurilor, al ideilor, al emoțiilor, al poveștilor; mereu cu speranța firavă că am să pot juca și eu, cândva, jocul acesta. nu din răzbunare. mi-aș lua doar ce mi se cuvine înapoi - oricum, totul ar fi numai o joacă, nu-i așa?

    Citește mai departe

  • Colecția de întrebări... 303

    dintotdeauna, uneori,m-au chinuit variate întrebări.naivă, credeam că pot ștergeneliniștea dinăuntrul meucu răspunsurile lor.mi-am dat seama, însă,că procedez greșit -poți pune câte întrebări vrei,e foarte posibil ca nimeni,niciodată,să nu-ți răspundă.de-acum am să încercsă mi le abandonezîntr-un cufăr oranj, încuiat,iar cheia am să încerc să o uitprintr-un colțișorde gânduri.am să încerc,după cum mi-am propusde atâtea ori,să nu mai am așteptări,să observ doar șirul de întâmplări;și poate uneleor să însemne ceva -poate vor fi niște răspunsurinecerute,iar la sfârșit,descuind cufărul din trecut,voi descoperi că sunt răspunsurile căutate

    Citește mai departe

  • ... 321

    „Numai numele să nu  mi-l amintești,  pentru că el are  o infinitate de trupuri  și s-ar putea să ți-l arate  pe-acela  pe care tu nu-l cunoști.”  Nichita Stănescu  se întâmplă adesea să am partede surpr

    Citește mai departe

  • Septembrienisme (observație)... 325

    cumva, unii ani sunt simetrici -chiar dacă nu în totalitate.cumva, întodeauna septembriepare căe luna în care amcel mai mult curajși cea mai mare nevoiesă îmi las ideile să iasăafară la joacă,printr-o natură încă în viață,dar obosită și gata să renunțela toate tristețile și bucuriilesub forma unui minunat vârtejde frunze ruginii dansândprin vântul schimbării.nu decembrie e sfârșitul.nu ianuarie e începutul.pe peronul meu, septembrie e,aproape întotdeauna, hotarul:după - totul reîncepe, cumva

    Citește mai departe

  • Și de ce? (Imposibile idile cosmice)... 331

    și de ce nu m-aș considera euo micuță planetă?o micuță planetă cu milioanede idei și sentimente nedescoperitede niciun explorator,cu numele meu saual altora.o micuță planetă ce a visatla o planetă mai mare,la fel de misterioasă șide neînțeles, practicde nepătruns.nu s-a putut. nu se poate.planetele sunt solitare, deșipar a se aduna, pentru un timp,în galaxii.trebuie să fim conștienți căo apropiere prea marear fi periculoasă -pentru oricare planete cenu ar respecta distanțacare asigură existența(solitară - nu uitați!)

    Citește mai departe

Articole recente

© Toate drepturile rezervate Ziarul toateBlogurile