Colegii mei

Nu stiu cum se-ntampla, dar se-ntampla. Am iesit doar sa-mi iau ceva seminarii si cursuri din complex si printr-o intamplare, ajunsa in Unirii, ii vad pe Hasu si pe Stef (fosti colegi de liceu). Foarte incantata si surescitata, il conving pe the third party cu care trebuia sa ma intalnesc, sa stam cu ei.

Mi-am amintit cum e sa ai discutii interesante si antrenante, sa ai un schimb de replici interesant. Pentru ca, daca ati crezut vreodata despre mine ca sunt doar putin deosebita, sau doar putin ceva, colegii mei sunt la puterea a zecea. O singura intalnire cu ei m-a umplut de energie pentru cateva zile sau saptamani.

Si toti au “inflorit” daca pot sa spun asa ceva despre barbati fara sa se arunce cu rosii in mine, in niste prototipuri… destul de interesante. Hasu e la Medicina, Stef la Arhitectura. A! Si e prima oara in luni de zile, poate chiar mai mult, cand spun aceeasi fraza in acelasi timp cu cineva… Daca nu vi se pare deosebit, ganditi-va cand vi s-a i...