Captivi în colivii făcute din iluzii fixe, iubim și
iubirile noastre trecătoare ne sunt singurele momente reale de
visare.
Iubim aproape întotdeauna siguri de noi, siguri de
rezultat nerealizând că fără libertate iubirile sunt din start
compromise.
Iubim și ne imaginăm iubirea perfectă, fără sfârșit, ca
pe o sferă rotundă.
Iubim cu nesaț și ne temem constant că vremea nu o să ne
ajungă.
Iubim și uităm că timpul ne ia totul într-o singură
secundă.
Printre lacrimi și zâmbete, căutând emoții
nemuritoare,
Iubim orbește fără să vedem că iubirile sunt trambuline
ce ne aruncă în relații ca într-un val înălțat de maree
selenare.
Cu ardoare, domol sau tare, după felul de a fi al
inimilor noastre iubim.
Continuăm să iubim chiar și după ce micuțul nostru
paradis s-a năruit sub pulberi amare.
Iubim veșnic fără să avem nici cea mai mică idee că
nemurirea iubirilor noastre e trecătoare ca umbra pescărușilor pe
mare.
Iubim și visăm iubirea ca pe o înălțare spre a fericirii
stea.
Fără limite, fără garanții, fără speranțe,
Iubim în timp ce ne târâm iluzionându-ne că putem
zbura.
Iubim, căci dacă nu am iubi nu am putea conjuga deplin
verbul a exista.
~ E.I.N ~
