Sofia – o Principesă carismatică (text de Cornel Jurju)

„Inaugurarea circuitului memorial Calea Partizanilor din Apuseni a avut parte de prezența specială a Alteței Sale Regale Principesa Sofia a României. Trebuie să mărturisesc că, de la început, am remarcat rapiditatea cu care, cândva prin luna iulie, a fost acceptată invitația venirii în Apuseni. Mai recent, privind dezarmat prognozele meteo nefavorabile (nori, ploaie, temperaturi scăzute), evenimentul având loc integral în aer liber, m-a încolțit gândul că ar putea urma o contramandare. Însă lucrurile s-au ținut de plan, iar sâmbătă, la ora 13.00, Principesa a sosit în Valea Firei, undeva în mijlocul munților.

Rămânând la eveniment pentru vreo 3 ceasuri, prestanța Alteței Sale Regale s-a ipostaziat divers, fiind caracterizată de eleganță, naturalețe, simplitate, sociabilitate. Neașteptat, s-a apropiat de o stâncă, nu tocmai accesibilă, și a depus un buchet de flori, cu semnificație comemorativă. Acolo a fost împușcat, de trupele Securității, în 13 iulie 1952, partizanul Gheorghe Mihuț din Răchițele. I-a căutat prin mulțime pe urmașii foștilor deținuți politic, arestați pentru susținerea Grupului „Șușman”. Cu emoție pe chip, Principesa i-a cunoscut pe Gheorghe Florea, ai cărui părinți (Florica și Romulus) au fost condamnați la muncă silnică pe viață și pe Mărioara Necula, al cărui tată, Gheorghe Pașcalău a primit o condamnare la 10 ani de închisoare. S-a întreținut cu cei doi călăreți, care însoțeau alaiul drumeților, apreciind frumusețea și ținuta cailor. A stat de vorbă și s-a pozat cu femeile din Beliș care o uimiseră prin sunetul tulnicelor. Și-a luat mâncare de la ceaun și a mâncat în cort alături de lume, la mese scorojite de timp și în inghesuiala. S-a dus la muzicanții de la Huedin și, preț de mai multe minute, a rămas împreună cu ei, părând parte a formației. La plecare, s-a întâlnit cu toți cei implicați în organizare pentru a-i saluta și a-și lua rămas bun.

Prin toate aceste momente și gesturi, Principesa Sofia s-a situat pe sine într-o secvență a memorabilului, cei prezenți receptând-o, nu doar prin apartenența regală, ci și prin capacitatea sa de a interacționa, chiar de a se integra, la modul sincer și empatic, într-un anturaj social ad-hoc. Același caleidoscop de imagini, etalează și un anume specific al autorității regale, fie ea și nestatalizată, capabilă să stârnească entuziasm și admirație, să fascineze sau să magnetizeze publicul”.