Dacă până acum, Literomania a propus la Cartea săptămânii numai romane semnate de autori români, iată că de această dată propunerea este un roman semnat de un autor american, apărut în 1939, la Hamish Hamilton, parte acum din Penguin Group, editură care, în 1951, a avut curajul să publice un necunoscut pe nume J.D. Salinger, cu un roman care a devenit, între timp, o carte-cult pentru multe generații de cititori: The Catcher in the Rye. Dar să ne întoarcem în 1939, atunci când, la Hamish Hamilton, după cum spuneam, apărea The Big Sleep/ Somnul de veci de Raymond Chandler.

În 1939, Raymond Chandler avea deja 51 de ani. Începuse să scrie proză poliţistă la 45 de ani, iar prima sa povestire polițistă, Blackmailers Don’t Shoot a apărut în revista „Black Mask”, revistă în care publicase şi Dashiell Hammett. Dar până să cunoască succesul, Chandler nu a fost prea răsfățat de soartă. Crescut doar de mamă şi amândoi întreținuți de un unchi, a studiat la Dulwich College în Londra, printre absolvenții căruia se numără scriitori ca P.G. Wodhouse sau C.S. Forester. Şi-a încercat apoi norocul în jurnalism, fără succes însă. În 1912, întors în ţara sa natală, SUA, îşi găsește un post de contabil, iar în 1917 se înrolează în forțele canadiene şi ia parte la luptele din Primul Război Mondial, perioadă în care devine dependent de alcool, o dependență care l-a însoţit întreaga viaţă. După război, se întoarce în Statele Unite, unde o cunoaşte pe Cissy Paascal, cu care se va căsători în 1924. Cissy, în momentul în care o cunoscuse Chandler, era o femeie măritată. În plus, diferența de vârstă dintre cei doi era de optsprezece ani. O poveste de iubire, iată, atipică, dar care a avut un rol însemnat în destinul viitorului romancier, Cissy fiind cea care l-a încurajat să se dedice scrisului. În 1932, Raymond Chandler devine vicepreşedinte al sindicatului Dabney Oil, post în care nu va sta mai mult de un an, pe de o parte din cauza gravei crize economice, în care America se va zbate ani buni, pe de altă parte, din cauza problemelor cu alcoolul ale lui Chandler.

În fine, în 1939 apare romanul Somnul de veci, ecranizat în 1946, în regia lui Howard Hawks, cu Humphrey Bogart şi Lauren Bacall (printre scenariştii filmului se numără şi William Falkner). Romanul a avut succes, iar Raymond Chandler intră şi în lumea filmului, ca scenarist. În această postură, îl regăsim pe genericul unor filme ca Double Indemnity (regia Billy Wilder, 1944), The Blue Dahlia (regia George Marshall, 1946) sau Strangers on a Train (regia Alfred Hitchcock, 1951). Nu va abandona scrisul, publicând în continuare romane polițiste avându-l, în mare parte, ca protagonist pe detectivul particular Philip Marlowe, romane care au impresionat nume ca T.S. Eliot, William Faulkner sau Truman Capote, ca să enumăr doar câteva.