Și totuși, azi a fost o zi infernală. Scoală-te la 3 dimineața, asta după ce te-ai culcat la 2:30 pentru că ți-ai lăsat bagajul pentru ultima clipă. Bagă vrute și nevrute în el, mai rău ca nevastă-mea, că cine știe când ai nevoie de ele în 2 săptămâni.
Pe lângă trolerul mare, mi-am luat și un troler mic, plin cu ustensilele de surprins momente. Un DSLR cu 3 obiective, blitz, un aparat foto compact, că fac diferite excursii în care n-aș vrea să-mi rupă gâtul DSLR-ul, trepiedul, action camera și carcasa subacvatică, 3 telefoane mobile și, bineînțeles, bățul de selfie frate!
Și cam așa a arătat bagajul meu de mână.
La 4 dimineața plecăm spre aeroport. Avionul a decolat la 7:00
spre Paris, Charles de Gaulle. Ora locală 9:00 dar 3 ore de zbor.
Ia-ți bagajele, schimbă aeroportul și du-te la Orly pentru zborul
Fort de -France. Încă 45 de minute pe transferul între aeroporturi.
Pe drum ai timp să vezi și ce dugheană mizeră este Parisul pe la
periferie, dar nu numai.
Ajungem la Orly, predăm bagajele și constatăm că e ora 12:00.
Zborul îl aveam la 16:05. Ce să facem până atunci? Păi scot și eu
ca băiatu' 25 de euro din buzunar pentru 2 sendvișuri și o gogoașă
în aeroport în Paris, că doar luam calea Caraibelor, nu a Eforie
Sudului. Oricum eram lihniți de foame și trebuia să fac aroganța.
Mâncam și stăteam cu gândul numai la câte shaorme achiziționam cu
banii ăia dați pe pâine cu salam.
Mai departe, ne-am dus la poarta de îmbarcare unde mi-am luat fața
de autist și priveam în gol pe geam și la ceilalți călători
plictisiți de soartă, timp de vreo 3 ore, până la plecare.Am încercat să mă joc vreo doua jocuri tembele, m-am uitat la
"The Good Dinosaur" apoi am mai văzut încă o dată "Star Wars 7", că
poate îmi place mai mult la reluare dar, până la urmă, tot a intrat
bâțu-n mine. Începuse și foamea să mă întrebe cum o mai duc, semn
că nu apreciase salamul parizian.
A picat la fix servirea mesei în avion. Nu mai știu ce a fost
de mâncare dar știu că am devorat toate punguțele și cutiuțele alea
cu mâncare de astronauți.
Într-un final, monitorul cu datele despre zbor indica 40 de
minute până la aterizare. M-am bucurat de parcă erau secunde.
Temperatura locala 28 grade la ora 7 seara. Când am ieșit din
avion, m-a izbit o umezeală caldă ca de saună. Caraibe baby...
Caraibe!
Prima noapte la hotel La Pagerie, în Trois Ilets, Martinica.
Îmbarcarea e în ziua a 2-a. Abia asteptam cina. Până la hotel am
făcut vreo 40 de minute cu autocarul. Am stat chiar în spatele
șoferului. Curbele strânse, combinate cu iuțeala ce-i zvâcnea din
veverița de la subraț, m-au făcut să mă gândesc de mai multe ori
dacă mai vreau cina. Zic, hai să mănânc totuși. Hotel drăguț,
restaurant drăguț , mâncare foarte bună, dar ospatarii nu
întelegeau că pentru mine e 4 dimineața, nu 10 seara, și ca am 48
de ore de nesomn. Am început somnul pe mese, precum morții.
Suficient pentru prima zi.
M-am dus în cameră, unde patul mi se părea un paradis mai
la-ndemână comparativ cu croaziera care va începe a doua zi.
