Dragoste veche

Ptr. Bendis

Ea mă aştepta, întinsă pe negrul pian,

aproape albă, aproape femeie,

părul ei acoperea cântecele,

aveam pentru ochii pereților un vis cu piane mecanice...

Apoi ne-am schimbat oasele, mâinile, sângele,

chiar ne iubeam ca-ntr-un mit,

focul din sobă încălzea gutuile din camera noastră,

încălzea erele, arhetipurile,

focul din sobă era zeul iubirii,

la final ne-am uitat trupurile pe treptele zorilor,

doar suflete în căutarea miracolului din cuvinte nespuse...

Constantin Stancu - Hațeg ©

Foto: Drum prin pădurea miracolelor