Nu stiti cine e Elsa?! Rusinica! E tanti din Frozen, I si II. Acum ca am lamurit cine e Elsa, urmeaza introducerea.

Eu sforai de rup. Mr G se foieste, se culca tarziu, se trezeste devreme, dar dormiteaza mult. Combinatia ideala pentru dormit impreuna. Sau nu, daca vrem sa si dormim. Am avut perioade si perioade, am facut incercari, pana la urma ne-am separat zonele de somn. Cam de cand avea Malvina sapte luni, eu dorm cu urmasii. Asa simbioza e intre noi, ca eu si fata sforaim, baietul loveste patul noaptea si face galagie, dar nicunul nu ne trezim. Doar Mr. G din camera cealalta.

In octombrie 2019 am luat pat la mezanin. Jos am incorporat „patul” de doua persoane in care dormeam toti trei. Achizitia noului pat a fost facuta in speranta ca macar unul dintre ei se va muta la etaj si nu ma va mai calari noaptea. Numai ca… Le-a cam cazut cu tronc amandorura. Lui Glad parca mai tare, Malvinei mai mult pe principiul „daca lui ii place, mie imi place mai tare”.

Am zis sa fiu eu desteapta si am momit / convins cumva fata sa ii fac jos patul ei cu Elsa. Cautat stickere de perete, material cu fulgi si alte bazaconii si decorat acolo patul frumos. S-a lasat ea convinsa, dar tot pe bucata mea de pat sfarsea.

Fast forward pana anul asta in iunie. In toamna incepe scoala Malvina, am zis sa ii luam pat sus cu birou dedesubt. Nu ca ar avea multe teme, dar sa isi tina lucrurile ei de scoala acolo sa nu ne invadeze si mai tare livingul. Sperante prea mari ca va dormi in acel pat singura, nu ne-am facut.

Aranjamentul, in capul meu mai ales, urma sa fie cam asa: Glad in patul lui de la mezanin, Malvina tot in patul lui, ca de obicei, eu in ce mai ramane din patul de jos (din 1.8m latime s-a redus la 0.9m) cu ei, sau macar Malvina, lipita de mine de pe la 2-3 noaptea. Si patul ei, cel mai de sus, gol, golut, bun de prafuit.

Numai ca… Din prima seara, fata s-a dus la ea in pat. Singura, singurica. Praslea a ramas fericit in patul lui cu cort Paw Patrol si cearsafuri cu dinozauri si eu in patul meu cu… Elsa. Ca ce a ramas jos a fost fix patul decorat cu Frozen.

Mai vin uneori peste mine, mai tragic e cand viseaza amandoi urat si aterizeaza in patul meu de o persoana. (Nu plec in alta camera pentru ca nu mi se pare nimic mai enervant in toiul noptii decat sa trebuie sa ma dau jos din patul meu cald, sa ma mut in alta camera sa dorm cu copiii care au visat urat. Ah, ba da. Poate doar sa ma dau jos din patul cald, sa merg in alta camera sa linistesc copiii si sa ma intorc in patul racit. La mine pur si simplu NU functioneaza, nu as mai adormi veci.)

Mda, bine ca am ajuns la 38 de ani ca sa am pat decorat cu personajele din Frozen. Peste vreo sase luni ma voi muta pe canapea langa porcusori.