Daca tot mi/ni s-a pus pata pe canapei, mi s-a pus pata si pe custile porcilor.
Acum au o amprenta la sol de 3.1 x 0.7m si m-am gandit sa o reduc. Dar fara sa le micsorez lor spatiul. Deci facem cu etaj. Dar stai, ca ei sunt patru (trei deocamdata) si daca nu se inteleg asa cate doi cati sunt acum, musai sa ii putem separa. Dar… Trebuie sa se si vada, sa se intalneasca sa se amusine si sa faca pe vitejii prin gard.
Unde mai pui ca am vrut custi de lemn. Gasisem eu un model pe net. Si Mr. G, in nebuneala lui, a zis ca da, mi le face.
Pana la urma mi-au cazut ochii pe niste etajere de la Ikea, Ivar. Ca rafturile se pot monta la diferite inaltimi. Si sunt de lemn. Bineinteles ca nu sunt EXACT ce voiam, dar pot fi ajustate usor.
Si dupa cum spuneam in titlu, tot masor de o luna. Masor locul din casa, fac schite (mi-am luat inclusiv hartie milimetrica), refac schite, adaptez la alte ateriale care vor fi necesare, calculez cate margini, cate grilaje, cate aleze… De o luna!
Pana la urma cad de acord cu mine insami asupra unei schite. Accept ca nu va fi usor sa fac ce vreau la punctul de intalnire, dar sigur sunt fata descurcareata si iese. Si fac necesarul de materiale. 10 din alea, 4 din alealalte, 6 chestii, 5 trestii… Si urmeaza asa: comanda la Ikea (odata cu canapeiul) pentru rafturi si stalpi de etajera, comenzi pe Amazon pentru aleze, scotch special, scotch dublu, pastrat cartoane, cautat si comandat coroplast pe dimensiuni. In fine, o intreaga logistica.
Si incep sa vina chestiile si se rupe filmul. Ikea livreaza doar o parte din produse, iar fara toate rafturile nu am cum sa fac nimic. Reprogrameaza livrarea, trebuiau sa vina azi. Azi nu, poate vineri. Vineri nu suntem acasa, poate luni. Scot masina de cusut sa fac niste gauri strategice in aleze, masina decide sa nu coopereze. Nu stiu ce produs de pe Amazon ajunge mai tarziu.
Intre timp, restul sunt aici. Rafturi sub dulap, stalpi de etajera sub pat, grilaje dupa canapea, paispe foi de corplast pe balcon, aleze deja gaurite pe un scaun din bucatarie, scotch nici nu mai stiu pe unde (cred ca l-am abandonat unde tinem legumele).
Ce sa zic?! Vorba unui clasic in viata, e dovada vie ca Universul functioneaza. Dar sper sa se rezolve rapid caci planuiesc sa mut biroul langa custi (un vis de vreun an asa) si nu care cumva sa se renunte la lucratul de acasa intre timp.
Cum nu am poza cu custile noi, va las cu una cu cele actuale si cei trei ocupanti.
