Când nu-l ai.

M-am apucat aseară de scris pe blog. M-am luat cu vorba pe twitter, locul cel mai bun pentru a sta la bârfă pe net, şi am lăsat articolul să se odihnească până în dimineaţa asta. Ca în momentul când mă trezesc eu, să-l trezesc şi pe el din hibernarea 2.0.

Eu m-am trezit, l-am trezit şi pe el din hibernare. Numai că l-am trezit degeaba, după aproape 4 ore de când mă tot uit în draft şi-l văd acolo, nimic nu mă motivează să-l termin. Am ideea, doar că ceva nu mă lasă să-l termin de scris. Scriu două-trei cuvinte, hai o propoziţie, şi apoi sar să citesc altceva, să fac altceva, şi iar uit că am de scris un articol.

Nu ştiu dacă e lene, nu ştiu dacă e lipsă de inspiraţie, că ideea în sine e, dar pur şi simplu nu pot sta în a-i pune capăt, ceva-mi blochează tastele când mă reapuc de el. Unde mai pun că şi pe blogul de fotbal m-am apucat de un articol, crezând că acolo am mai mult tupeu în a scrie. Dar nu!

Deci, pe voi ce vă motivează să scrieţi pe blog chiar dacă simţiţi că nu iese cum doriţi şi că simţiţi că vă chinuiţi în a-l scrie? “Superbitatea” ideii, vizitatorii şi comentarorii ce ar putea intra pe blog, realizarea normei zilnice. Sau, ca totuşi să reuşiţi să-l terminaţi de scris, trageţi o cinzeacă să prindeţi curaj?