Vestea

Ucenici, martori și cronicari au fost,

Vameș, doctor, pescar, anonimi,

Spiritul Sfânt îi știe pe de rost,

Cum presară prin veacuri doar crini.

Luca i-a fost numele scris,

Ori Matei oamenii l-au chemat,

Chiar Marcu romanii i-au zis,

Ori Ioan, scrib și bărbat.

Au străbătut imperii pe jos

Cei ce au scris despre Iisus,

Au traversat lumi cu folos,

Urcând pe munte și, chiar, mai sus.

Evanghelia a fost mereu povestită,

Cartea a fost, iată, scrisă cu foc,

Ea a rămas curată, neclintită,

Și-n inimi de carne și-a făcut loc.

Putere în cuvinte, fulgerând în veac,

Cu fapte bune, curate, reale,

Sunt pentru om tainic leac,

Deschizând prin veșnicie o Cale.

Chiar Duhul cel Sfânt a dictat,

Cum se face la curțile împărătești,

O întâmplare scrisă preacurat,

Pregătindu-ne de cele cerești.

În inimile noastre de carne

A fost scrisă Vestea Bună,

Adevăr, speranță și taine,

Cuvântul, cea mai vie cunună...

Cel ce a păstrat Cartea despre Fiu,

Simplu, direct, cu răbdare și iubire,

Cel ce a făcut Cuvântul mai viu,

A fost Dumnezeu Tatăl, în nemurire.

C Stancu ©