O simplă, atingere, copilaș de-îmbrățișare Ba chiar un făt: căldura unei mâini lângă o altă mână, Al unui om viu pe-aceeași bancă.

Cum poate fi un dor cuminte atât de chinuitor? Doar dacă focul s-a predat cumințeniei. E clar, întinerim, Până ce, Doamne-ajută, reîncepem din joacă, Să ne mărturisim.

Să se împuțineze vorbele! Ba nu, s-o ia la fugă, să ne lase destupați, Dacă au cinste-n ele.

Iar arcurilor să li se rupă ața Și ochilor apa. Să facem trotuar pe mijlocul străzii, Să nu ne mai putem ocoli.

The post Cuminte dor first appeared on Desculț prin Valea Regilor.