Realitatea îl provoacă pe
Daniel Marian, el intră în joc, se revoltă, spune, atrage atenția, împletește
funii de cuvinte, are mereu o idee prin care scapă de tensiunea clipei. Beția
de cuvinte este filtrată, alăturările presupun fantezie, acceptare. Liniile de
forță ale volumului vin din multiple direcții: modernism, postmodernism,
dadaism, un clasicism sub acoperire. Istoria este filtrată până la sânge, până
la disoluție.
Harnic și năbădăios, poetul trăiește acut un prezent continuu, trecut