Joc de înger şi copil[1]
este o carte în care muzica şi culoarea valsează discret peste
anotimpuri. Daniela Ghigeanu rămâne constantă crezului său şi
stârneşte pe cei mici la visare şi joc, la cântec de iarnă şi
miracol de iarnă, îi cheamă la colind şi le arată frumuseţea
ascunsă a lumii, ori taina dintr-o sămânţă. Deşi volumul este unul
destinat copiilor, temele, ideile, colindul se pot aplica şi
oamenilor mari. Vin clipe în care aşteptăm sărbătorile de iarnă sau
primăvara, ori colindătorii sau ninsorile eterne.
Citind poeziile descoperi delicateţea
copilăriei, tandreţea florilor, muzica din cuvinte care se leagă
prin mii de secrete…
Îngânarea ciocârliei, frica puiului de
rândunică, noapte cioplită din fulgii de nea, zbor cu aripi de nea,
norii care înşiră un semn de întrebare, culesul strugurilor în vie
prin jocul luminii, cocorii speriaţi de vântul alungat de ploi,
liniştea care coboară în sate cu ocazia sărbătorilor de iarnă
repetând miracolul naşterii Mântuitorului, sania de argint pe care
soseşte în fiecare an Moş Crăciun, jocul stelelor pe cer în gerul
de decembrie, un om de zăpadă trist, dorul de iarnă, toate par a fi
dor de mireasă îmbrăcată în alb; învierea dintr-o sămânţă, un pui
de pasăre albastră stingher într-o lume unde pădurile îşi adună
averea din tăceri…
Iată, câteva din lecţiile, din ideile
care sunt încrustate în aceste poezii scrise în stil clasic,
amintind de poezia lui Coşbuc sau de poezia populară dar făcând un
salt prin anotimpurile lumii…
Prin ceea ce scrie, Daniela Ghigeanu
se bazează pe înţelepciunea copiilor venind cumva din înţelepciunea
de la început de lume. Ea nu ezită să le prezinte celor mici acel
colţ de univers în care se păstrează frumuseţea creaţiei şi muzica
stelelor. E muzica dintâi care ne aduce aminte de facerea lumii, de
naşterea Mântuitorului ca un eveniment unic în istorie şi de
amintirea raiului precum în ultima poezie din volum, Grădina
sibiană.
Deşi pare un joc, poeta ia în serios
jocul, privind cumva spre viitor, spre posibilitatea oamenilor de a
se eschiva de păcat şi uitare...
Miracolul vieţii e prins într-o
sămânţă: „Coace-te-ai, sămânţă dulce,/ Fă o poamă fermecată/ Să
te-anin în ram de cetini,/ Să te leagăn încântată…// Strop atins de
duhul vieţii,/ Sfânta mea sămânţă vie,/ Ce miracol, ce blândeţe/ A
putut să te învie!” – Sămânţa.
Familia muzicală pare familia divină,
fiecare instrument are personalitatea lui curgând din
personalitatea omului care l-a creat imitând muzica îngerilor:
„Sus, pe coama unui munte,/ Buciumul suflă cu dor;/ Eu cânt
turmelor mărunte,/ Lângă pietre şi izvor!” – Familia
muzicală.
Grădina sibiană aduce cumva a
rai din care copiii au fost izgoniţi de viaţă, e locul pierdut al
copilăriei, locul unde fluturii se aleargă, mereu copilăroşi, locul
unde copiii ascundeau fructele în sân şi leagănul copilăriei
pendula între o lume şi alta…
În acest joc de înger şi copil e o
taină, taina celor care stau în partea frumoasă a universului, se
lasă legănaţi de braţele nevăzute ale lui Dumnezeu, e comunitatea
celor care nu şi-au pierdut copilăria…
Chiar şi omul de zăpadă are
personalitatea lui, e personajul principal în teatrul iernii, cel
care cheamă la joacă, dornic de compania copiilor, a motanului
jucăuş, pregătit să-nveţe bunele maniere de la copiii
cuminţi…
Preluând imaginea mirifică a
copilăriei chiar din versurile cărţii, putem face observaţia
necesară: să nu ne pierdem copilăria şi să rămânem mai frumoşi,
având romanţe pe buze...
„E veştedă pădurea
de mesteceni,/ Se oglindesc în apă plopii gemeni,/ O luntre îşi
îngână iar romanţa,/ Îşi ţese văluri gingaşe speranţa…/” –
Observaţie.
Titlul volumului are o clară trimitere
spre altceva: jocul e al copilului, e jocul îngerului, poeta
foloseşte singularul, individualizând posibilitatea relaţiei dintre
om şi cer, dintre copil şi îngerul său care îşi desface aripile în
gerul sărbătorilor de iarnă…
Prin acest volum dedicat copiilor
Daniela Ghigeanu redă speranţa şi celor mari: raiul e locul unde ne
putem reîntoarce…
Constantin Stancu
Decembrie, 2012.
[1]
Daniela Ghigeanu, Joc de înger şi copil, Editura
Reîntregirea, Alba-Iulia, 2011. Coperta şi ilustraţiile Daniela
Ghigeanu, carte finanţată de Consiliul Judeţean Alba. Poezii pentru
copii, cu o prefaţă de Delia Brătuianu, Biblioteca „Astra” Sibiu.
Daniela Ghigeanu este membru al Filialei Alba-Hunedoara a Uniunii
Scriitorilor din România. Cartea a fost premiată de Filiala Uniunii
Scriitorilor din România la secţiunea Literatura pentru copii
pentru cărţile apărute în anul 2011 la festivitatea din 17
noiembrie 2012, juriul format din Aurel Pantea – preşedinte, Cornel
Nistea şi Mircea Stâncel, membri.
