Dar odata cu "Next Star", am inceput sa imi dau seama ca , de fapt, imi place la nebunie sa lucrez cu prichindeii. Poate mi se trage si de la mama, care fiind invatatoare, m-a invatat de mica niste trucuri pe care le pot aplica atunci cand lucrezi cu cei mici. Psihologice, in principal. Dar care nu tin de manipulare, sa fim intelesi!

De aproape un an si jumatate sunt in acest carousel numit Next Star, unde copiii sunt vedetele principale. Pentru ca Next Star e un show cu si despre copii: cantaciosi, dansaciosi si teatricosi. Multi de "osi" in emisiunea asta. Si care iti lumineaza zilele si orele de fiecare data cand vorbesti cu ei.

Copiii sunt cei mai buni invatatori, si asta ar fi una dintre primele lectii pe care ti le arata, atata vreme cat esti deschis sa le afli. Pentru ca nu eticheteaza, sunt sinceri si iti arata ca viata este un album din care tu iti alegi ce e mai bine pentru tine. Sunt cu atat mai simpatici si impresionanti cu cat ii auzi la 5-6 ani cum filosofeaza asupra vietii si spun lucruri mature, auzite din parinti sau bunici. Dupa care chicotesc. Si rad. Si te imbratiseaza. Spunand ca ei nu stiu ce inseamna asta, de fapt, dar le place sa o zica.

Apoi, cunosti povestile unor copii luptatori, care la 10 ani trec prin momente crunte:fie ca au cancer, fie ca au posibilitati financiare reduse, fie ca au alte boli incurabile sau dizabilitati. In momentul ala, atunci cand ii asculti, multumesti Cerului ca ti i-a scos in cale. Pentru ca altfel nu ai fi invatat sau aflat cata putere zace in sufletul unui copil. Si cata maturitate, alaturi de inocenta specifica varstei. Credeti ca ar trebui sa facem si noi asa? Nu va grabiti sa raspundeti, era o intrebare retorica.

Dupa care, le vezi talentul. Si cat de pasionati si motivati sunt sa isi duca talentul mai departe. Si cum si-l cultiva.Si cat de mult muncesc pentru asta. Cred ca numai sezonul acesta de Next Star am cunoscut copii care muncesc 4-5 ore pe zi pentru pasiunea lor: fie ca este muzica, fie ca este gimnastica, fie ca este dans. 5 ore! Pe zi! Copii care vin acasa obositi de la antrenamente, isi fac temele si au numai 10 pe linie. Pentru ca stiu ca scoala e importanta.

Plus ca sunt foarte lipiciosi. Si frumosi. Alearga dupa tine, te iau in brate si te pupa..si te strang de aproape de sufoca ...cu dragostea lor minunata. Iar cand iti daruiesc particele din munca lor sau te "cadoueaza" - cum mi-a spus o fetita odata, te fac sa iti dai seama ce frumos este sa daruiesti. Fara a astepta nimic la schimb.
Si cel mi interesant e cand parintii te intreaba: "Dar ai copii?" Si te uiti la ei zambind si le spui: "Nu inca."Iar intrebarea vine prompt: "Pai si de unde...? Cum...? Adica... cum de stii ce sa le zici si ince fel? " Cred ca e nativ, va spun acum. Sau poate ca m-am antrenat suficient de mult in toti anii astia, incat sa ajung sa ii cunosc. Dar cum zic eu: "pana il fac pe al meu, ma joc cu copiii altora, sa ma obisnuiesc".

Asa ca, va intreb eu, cum sa nu vrei sa lucrezi cu cei mici? Va multumesc, dragi copii si va sunt recunoscatoare pentru asta!

Va iubesc.