Și tu poate ești tată, și eu sunt
Soția ta e mama, și pruncii tăi azi plang
Că poate nu mai stiu nimic de tine
În timp ce în neștire vrei să tragi spre mine,
Și-ai mei copii ar vrea să mă găsească
Ca și ai tăi , acolo unde ei numesc Acasă.
Oprește-te-o secundă și privește
În jurul tău cum în dărâmături
Alt tată fiul și-l jelește și i-au fugit in lume alții doi
Acolo-n dreapta ta aveam grădina cum poate ai și tu la casa ta
Imaginează-ți acum asta că ție ți s-ar întâmpla
Oprește-te-o secundă și privește
În jurul tău cum în dărâmături
O mama-și caută fiica și vorbește cum din ce-a construit au rămas doar frânturi
Cu ochi-nlăcrimați și cu suspine se roagă altă mamă lângă tine
Întoarce capul, privește-o-n ochi cum mă privești pe mine
Și spune-i că, copilul ei încă e bine deși el zace fără suflu în ruine
În ce lume trăim? Când ne-am pierdut de tot ce era bun si sfânt?
Și-o să ne facem toți o apă și-un pământ.
Cât să ne mai suporte răutatea
Pământul ăsta vesel și frumos
Nu avem nici un drept să ne mai căutăm dreptatea
Dacă gândim că viața unui om nu are rost.
Acuma poți să tragi în mine frate
Toți suntem frați în ochii cei de Sus
Dar apoi fugi cât vei vedea cu ochii
Și-aduți aminte tot ce eu ți-am spus
Și dac-o să te-ntorci vreodata acasă
Și ziua o să te gaseasca la apus
Și-ai tăi copii îi vei vedea venind spre tine
Să îți aduci aminte-atunci de mine
C-ai mei copii vor alerga în gol
Căci la apus nu vor găsi decât un dor
Un dor de TATA!