Cu aripile frânte îmi adun stările într-o amintire și încerc să zbor Nu am curajul să îmi întorc capul, nu mi-ai dat dreptul nici măcar să îți spun ce-am simțit M-ai privit în ochi otrăvindu-mi agonia cu licoarea fericii amăgitoare Și eu, însetată de farmecul unui zâmbet m-am înecat cu propria clipă de fericire Când am trecut de pragul ușii mi-ai izbit brutal indiferenta în spate Nici măcar nu mi-ai ascultat sunetul pașilor târâți și îngreunați de absența ta Ai trântit-o!Ai trântit ușa în urmă mea ,sunetul ei asurzindu-mi sentimentele Mi-au tremurat până și simțurile când cheia s-a rotit parcă exact în inimă Și-am mers. Am mers înghițindu-mi lacrimile pentru a nu știu câta oară, rătăcită Cu suflul greu, cu aripile frânte, întrebându-mă cum am să reușesc să mai zbor Acompaniată de semnele de întrebare ce îmi coordonează viață într-un mod haotic. Eu am plecat, dar tu te vei întoarce înapoi cerșind un