Intr-o zi promit că o să îți lipsească. Ai să privești în jurul tău și ai să îi cauți privirea căruia de atatea ori i-ai furat sclipirea, zambetul ce ți-l dăruia în fiecare dimineață când te trezeai morocanos si posomorat.Ai uitat să o prinzi de mana și să îi simți cum fiecare simț îi tremură la atingerea ta. Ai uitat sa o strangi in brate, sa o faci sa zambasca si ai lasat-o ghemuita intr-un colt de pat de unde statea si te privea cu teama ca ii vei face semn sa iasa pe usa,iar mai apoi vei inchide usa in urma ei ca si cum nu ti-ar fi pasit niciodata pragul. Si secata de puteri o vei lasa tarandu-se pe podeaua rece, fara nici o farama de suflet care sa o poarte mai departe, cu inima paralizata de durere, cu ultimele vise spulberate.
Si iti vei aminti de ea intr-o zi mohorata de vara, cand pielea îi va cersi imbratisarile care nu cereau nimic in schimb.Cand linistea din jur va tanji sa ii mai auda macar pentru o singura data rasul colorat, cand orice gluma de a ta ii contura zambetul pe fata palida si stearsa de atatea dezamagiri. Si tarziu in miez de noapte iti vei aminti de vorbele dulci cu care iti inchidea ochii si atipea langa tine in timp ce mainile ei stateau nemiscate pe pielea ta aspra.Si vei vrea sa o strigi inapoi, dar strigatul tau va fi unul surd, pierdut de mult in ecoul nepasarii ei. Vei realiza ca fericirea nu se construieste pe promisiuni fara fond si iti vei desface bagajul de amintiri unde vei cauta sa gasesti o scapare din prezentul crunt.
Intr-o zi promit ca o sa iti lipseasca. Vei dori sa te intorci, asa cum ea s-a intors de atatea ori in lumea in care nu a avut niciodata loc. Vei gasi si tu usa inchisa privind din prag cu regrete tardive cum fericirea ti s-a scurs lent printre degete cand i-ai facut semn sa plece din calea ta plina de spini. Cand ultima proprozite s-a incheiat cu punct si cand virgula si-a pierdut intelesul. Si o sa iti lipseasca atat de tare incat toata durerea pe care ea a simtit-o o sa se adune in starea ta cand o vei privi din departare fara sa poti macar sa te apropri de fiinta ei. O vei privi ca pe o amintire care iti va trezi mereu fiori in prag de seara. Pe drumul lung din fata nu ii vei gasi nici macar umbra, nici suspinul, nici urma parfumului de alta data.
Intr-o zi promit ca o sa iti lipseasca si o sa doara!