Medicina tradiţională chineză afirmă că trei produse au efecte
farmaceutice deosebite: veninul de viperă, morcovul din Coreea şi
ouăle de prepeliţă.
Primele consemnari cu privire la cresterea in captivitate a
prepelitelor dateaza din secolul al doisprezecelea si sunt
consemnate in Japonia, tara unde aceste pasari erau tinute ca
pasari de casa datorita cantecului lor.
Pentru a le arata pretuirea , crescatorii japonezi au construit initial colivii din lemn de esenta pretioasa (santal, mahon) incrustate cu aur, argint, fildes si perle.
Se spune ca un imparat japonez s-a vindecat de tuberculoza
dupa ce a consumat carne de prepelita iar acest fapt a condus la
reorientarea japonezilor care au inceput sa creasca prepelitele
pentru carne si oua si drept rezultat, in jurul anului 1910
prepelitele erau crescute pe scara larga in a aceasta tara.
Intre 1910 si 1941, populatia de prepelite a crescut
vertiginos in Japonia, aceasta perioada a insemnat si expansiunea
imperialismului japonez iar domesticirea prepelitelor s-a raspandit
in China, Korea, Taiwan si Hong Kong si mai tarziu in Asia de
Sud.
In zilele noastre este cunoscut faptul că în Japonia, Italia,
SUA, Franţa 2-3 ouă de prepeliţă fac parte din raţia zilnică a
copiilor.
Terapia naturista agreata tot mai mult de medicina si
farmacologia moderna recomanda produsele naturale de origine
vegetala si animala in scop profilactic, curativ si de
conservare.
Ouale de prepelita si-au dovedit actiunea benefica in peste 30
afectiuni ale organismului.
Efectele pozitive sunt date de:
·calitatea superioara a proteinei din ou;
·lipsa colesterolului (este singurul ou
dietetic);
·concentratia foarte mare de vitamine si
minerale.
Valoarea nutritiva ridicata a oului de prepelita este data de
continutul mare de proteine (11,6%), grasimi (14%), glucide (0,5%),
minerale (0,9%).
