E toamnă și tramvaiul e plin. Îmbulzeală, călători aflați sub stăpânirea rutinei, soferi agitați, și un post de radio care se aude la distanța dintre două gropi. La cât de mult a evoluat muzica românească aștept ca, din clipă în clipă, să aud un refren zicându-mi că toamna se pot uita cel mai ușor iubirile de astă-vară (nu de alta, dar toamna se numără rodul viței și fiicele bete nu-și cer iertare mamelor, nu?). În așteptarea refrenului izbăvitor aud o înjurătură cu de toate. Ce să fac? Mă mulțumesc și cu atât.La următoarea stație, pe locurile din spatele meu poposesc doi bărbați de vârsta a doua, îmbrăcați destul de prost și care par a fi ucenicii lui Bachus. Se pare că leacul împotriva introversiei a fost descoperit, deoarece cei doi nu se opresc din a se consilia reciproc:- Măi Nelule, îți zic io! Vadim a murit de inimă rea! Dar dacă mai trăia poate-i mai punea la punct pe hoții ăștia.- Eee, las...