Fiind la Beliș, la o cabană cu mai mulți prieteni, nu am avut
timp de Facebook. Totuși, pe la ora 3 noaptea, când ajung în cameră
cu dorința de mă odihni, zic să intru pe minunata rețea socială
pentru a mai vedea una alta. Rămân șocat când citesc primul articol
despre ceea ce s-a întâmplat aseară în București. Pe măsură ce
citesc mai multe articole șocul se adâncește.
Noaptea a trecut, ziua s-a dus și ea pe nesimțite, iar acum mi-am făcut puțin timp pentru a vedea care sunt ultimele știri pe marginea celui mai fierbinte subiect al momentului. Am rămas și mai șocat ca azinoapte când am văzut comentariile și atitudinile fraților mei creștini. Pentru aceasta doresc să le transmit câteva lucruri:
1. Argumentele trebuie să fie argumente în adevăratul sens al cuvântului. Argumentele se dau în cunoștință de cauză și trebuie să fie exprimate cât mai concis pentru a nu lăsa cale de interpretare. Dar, cel mai important, argumentele se dau după ce ai un fundament foarte stabil a ceea ce crezi. Aaa, și să nu uităm de importanța cunoașterii gramaticii și ortografiei propriei limbi. Dacă tot te bagi într-o dispută inutilă cu unul care nu-ți împărtășește crezurile, măcar nu-i da motive ca să nu-ți mai citească argumentul din cauza gramaticii și ortografiei precare.
2. Da, tinerii ăia care au ars de vii poate că nu se aflau în cel mai potrivit loc în acel moment. De fapt, conform convingerilor mele, cu siguranță nu se aflau. Dar asta nu îî cataloghează automat ca fiind sataniști. Majoritatea celor care "sărbătoresc" Halloweenul habar nu au ce origini are această tradiție și nici nu-i interesează. Ei știu doar că-i cool să fii costumat într-un monstru, iar astfel sunt acceptați de cei din anturajele lor. Nu faceți din chestia asta o exagerare nedemnă de un urmaș al lui Dumnezeu.
3. Unde-i împlinirea celei mai mari porunci din Lege? Unde-i iubirea față de Dumnezeu dacă nu-ți iubești aproapele? Cum rămâne treaba cu "urâm păcatul pe care-l face, dar îl iubim pe el"? Poate că cel mai mare șoc l-am avut când am văzut postări de genul: "Așa le trebuie dacă îl sărbătoreau pe diavol". Așa le trebuie? De când ești tu, dragă frate creștin, la același rang cu Dumnezeu pentru a putea emite judecăți? Ce te face pe tine mai special în ochii Lui decât pe amărâtul ăla căruia îî curgea carnea de pe el? În asemenea situații cred că ar trebui să-L rugăm să aibă milă de noi.
4. Nu știi niciodată când copilul tău poate fi printre victimele unui astfel de eveniment. E bine să-i insufli copilului valorile creștine și să i le întărești prin puterea exemplului tău, dar asta nu-ți va garanta automat că acel copil se va întoarce la Dumnezeu încă din tinerețe. Știm cu toții că adolescenții sunt foarte ușor de influențat. Așa că oricând poți fi unul dintre cei care sună la poliție să vadă ce boacănă a mai făcut copilul sau, mai rău, poți fi unul dintre cei sunați de cineva pentru a-ți spune să vii să-ți identifici odrasla la morgă. Și dacă te vei afla de această parte a baricadei nu cred că-ți va fi ușor să cataloghezi.
Dumnezeu să ne dea înțelepciune pentru a putea deosebi pornirile noastre de voia Lui!
Noaptea a trecut, ziua s-a dus și ea pe nesimțite, iar acum mi-am făcut puțin timp pentru a vedea care sunt ultimele știri pe marginea celui mai fierbinte subiect al momentului. Am rămas și mai șocat ca azinoapte când am văzut comentariile și atitudinile fraților mei creștini. Pentru aceasta doresc să le transmit câteva lucruri:
1. Argumentele trebuie să fie argumente în adevăratul sens al cuvântului. Argumentele se dau în cunoștință de cauză și trebuie să fie exprimate cât mai concis pentru a nu lăsa cale de interpretare. Dar, cel mai important, argumentele se dau după ce ai un fundament foarte stabil a ceea ce crezi. Aaa, și să nu uităm de importanța cunoașterii gramaticii și ortografiei propriei limbi. Dacă tot te bagi într-o dispută inutilă cu unul care nu-ți împărtășește crezurile, măcar nu-i da motive ca să nu-ți mai citească argumentul din cauza gramaticii și ortografiei precare.
2. Da, tinerii ăia care au ars de vii poate că nu se aflau în cel mai potrivit loc în acel moment. De fapt, conform convingerilor mele, cu siguranță nu se aflau. Dar asta nu îî cataloghează automat ca fiind sataniști. Majoritatea celor care "sărbătoresc" Halloweenul habar nu au ce origini are această tradiție și nici nu-i interesează. Ei știu doar că-i cool să fii costumat într-un monstru, iar astfel sunt acceptați de cei din anturajele lor. Nu faceți din chestia asta o exagerare nedemnă de un urmaș al lui Dumnezeu.
3. Unde-i împlinirea celei mai mari porunci din Lege? Unde-i iubirea față de Dumnezeu dacă nu-ți iubești aproapele? Cum rămâne treaba cu "urâm păcatul pe care-l face, dar îl iubim pe el"? Poate că cel mai mare șoc l-am avut când am văzut postări de genul: "Așa le trebuie dacă îl sărbătoreau pe diavol". Așa le trebuie? De când ești tu, dragă frate creștin, la același rang cu Dumnezeu pentru a putea emite judecăți? Ce te face pe tine mai special în ochii Lui decât pe amărâtul ăla căruia îî curgea carnea de pe el? În asemenea situații cred că ar trebui să-L rugăm să aibă milă de noi.
4. Nu știi niciodată când copilul tău poate fi printre victimele unui astfel de eveniment. E bine să-i insufli copilului valorile creștine și să i le întărești prin puterea exemplului tău, dar asta nu-ți va garanta automat că acel copil se va întoarce la Dumnezeu încă din tinerețe. Știm cu toții că adolescenții sunt foarte ușor de influențat. Așa că oricând poți fi unul dintre cei care sună la poliție să vadă ce boacănă a mai făcut copilul sau, mai rău, poți fi unul dintre cei sunați de cineva pentru a-ți spune să vii să-ți identifici odrasla la morgă. Și dacă te vei afla de această parte a baricadei nu cred că-ți va fi ușor să cataloghezi.
Dumnezeu să ne dea înțelepciune pentru a putea deosebi pornirile noastre de voia Lui!
