Ți-am oferit ultimul praf de stele, Ca să ai grija de el în lipsa mea. Ți l-am încredințat în mâini, Considerând brațele tale cel mai sigur loc din lume. Aveam să fi fost plecat, Atât de mult încât secundele nu ar mai fi contat.În tot acest timp îmi făceam griji pentru el, Deoarece îl vedeam ca pe ceva efemer și prețios, Pe care nu ar trebuit sa îl pierd cu niciun preț,Și pe care nu îl puteam lua cu mine. Timpul trecea tot mai greu, iar eu nu îmi puteam lua gândul de la praful meu de stele. Mă obseda gândul sa mă întorc la el și să îl am din nou în grija mea. Simțeam un gol în mine, pe care îmi era acum imposibil să îl umplu. Începusem încet să mă obișnuiesc cu ideea și să îmi văd de treabă.Anii au trecut și aveam să mă întorc acasă. Emoțiile erau la fel de mari ca și când am văzut primul apus la munte sau primul răsărit la mare. Eram tot mai nerăbdător să ajung, cu fiecare pas ...