Mă plimb câteodată prin acest hotel. E al meu. Are multe camere. Sunt atât de multe încât nu le mai știu numărul. În fiecare zi descopăr câte una nouă. Încerc să le țin evidența însă mereu pierd numărul. Ele ascund amintirea celor mai mari povești de dragoste, certuri, cuvinte aruncate la nervi, beții, aventuri de o noapte, miros de țigară, lacrimi, zâmbete, amintiri, șoapte, prietenie, sărutări, îmbrățișări, urlete, ignoranță, egoism, fericire, dezamăgire, visuri, hohote de râs, frică, chipuri de lut, vin vărsat pe covor sau nopți nedormite. Unele sunt pur și simplu camere goale. Uneori doar intră cineva în treacăt, iar apoi pleacă, lăsând în urmă o dâră de parfum pe care l-am mai simțit și înainte.

Fiind hotelul meu trebuie să am grijă de fiecare cameră. Îmi place mult aici. În unele camere mă simt mai bine decât atunci când mă strecor în altele. Îmi petrec tot timpul aici. L-am prim...