Mi-a tot amintit my significant other zilele trecute despre o discuţie avută cu o cunoștiinţă, discuţie care pare că l-a și distrat foarte tare, l-a și uimit.

Eram într-o cârciumă din centru, la o narghilea, mă chiluiam citind ceva alături de un martini. Habar nu am cum a început discuţia, dar am ajuns rapid la femeile care “își bat joc de ele” și care “se trezesc singure la 30 de ani” (că de asta nu mai pot bărbaţii de grija singuratăţii femeilor care își trăisc viaţa cum au ele chef și nu cum vor ei) femei care ar trebui să fie “feminine, delicate, reţinute, pure și bla, bla, bla (zici că-și făcea autoportret).

După jumătate de oră de discuţii în care s-a simţit depășit de argumentarea mea mi-a zice “nu te supăra, ai putea să folosești cuvinte mai simple? Adică eu înţeleg ce spui, că și eu citesc, dar din experienţa mea mesajul ajunge mai bine dacă e in cuvinte simple”. Recunosc, am rămas puţin blo