Urăsc rețetarele și categorisirile, nu intenționam să mă întorc pe blog chiar cu genul ăsta de text, dar mi se tot întâmplă să ajung la aceeași masă cu un anumit tip de om. Genul ăla de om cu care interacțiunea e destul de neplăcută și anevoioasă. Genul de om cu idei puțin și fixe, de obicei​ barbat, care a crescut … așa cum a crescut, în “familia tradițională”, a călcat pe cadavre să facă bani, să obțină poziție socială, a încercat constant să urce cât de sus se poate pe scara socială.

Din păcate societatea nu mă lasă să-i arunc în ochi cafeaua fierbinte, așa că fac și eu ce pot, adică îi fac un portret. Individul ăsta arțăgos face cam așa:

Mansplaining –  adică atunci când o femeie argumentează ceva, el vorbește peste ea, ridicând tonul și având pretenția ca opiniile lui să primeze și să aibă valoare de axiome.

Epatare și vanitate – îl auzi mereu vorbind despre cât a costat casa l...