Urăsc rețetarele și categorisirile, nu intenționam să mă întorc pe blog chiar cu genul ăsta de text, dar mi se tot întâmplă să ajung la aceeași masă cu un anumit tip de om. Genul ăla de om cu care interacțiunea e destul de neplăcută și anevoioasă. Genul de om cu idei puțin și fixe, de obicei​ barbat, care a crescut … așa cum a crescut, în “familia tradițională”, a călcat pe cadavre să facă bani, să obțină poziție socială, a încercat constant să urce cât de sus se poate pe scara socială.

Din păcate societatea nu mă lasă să-i arunc în ochi cafeaua fierbinte, așa că fac și eu ce pot, adică îi fac un portret. Individul ăsta arțăgos face cam așa:

Mansplaining – adică atunci când o femeie argumentează ceva, el vorbește peste ea, ridicând tonul și având pretenția ca opiniile lui să primeze și să aibă valoare de axiome.

Epatare și vanitate – îl auzi mereu vorbind despre cât a costat casa lui, cât a costat lustra din sufragerie și faianța din baie. Atât au, atât pot.

Rezistență scăzută la frustrare – se pierd cu firea când întâlnesc un intelocutor cu argumente, dacă e femeie o jignesc, dacă e bărbat încheie discuția.

Misoginism mascat – femeia trebuie iubită și protejată, dar rolul ei este de “născătoare de copii” și e datoria ei să aibă grijă de bărbat. Evident că trebui sa fie feminină, delicată, și dacă nu se uită la el (așa cum nu se uită femeile echilibrate) se transformă în “curva dracu’!”.

Educație precară și superficială – a acumulat multe informații, din păcate nu pe toate le înțelege. A citit trei cărți proaste, care i-au consolidat ideile preconcepute, iar acum trăiește cu senzația că e un om cult. (Săracul)

Religia – nu, nu e genul care își iubește aproapele. E genul care folosește religia ca pe o scuză să-l urască și să-l judece. Indiferent că aproapele lui de altă etnie, culoare, religie, sau orientarea sexuală. E pregătit să urască orice, din nesiguranță si nevoia lui tristă de superioritate.

Iar lista asta poate continua la infinit.

Mulțumită cerului există o mulțime de bărbați echilibrați, care nu au nimic în comun cu ăștia de mai sus, cu care e o plăcere să discuți, să dezbați, cu care interacțiunea e plăcută și nu te fac să-ți dorești să le pui cafeaua în cap.

Știu, știu, fiecare sac își găsește petecul, dar io cu ăștia nu mai pot!

Vă las o poză cu un pisoi, să nu rămâneți​ cu senzații nașpa.