Orizont străbătut de suliţe

Se va petrece miracolul, cândva,

într-o seară ca aceasta ne vor dispare trupurile,

ele vor pluti în aer, ca o mireasmă,

va fi un orizont după care nu vom vedea ce se întâmplă,

un orizont roşu şi mov,

străbătut de suliţele soldaţilor anonimi…

Lumina ultimă a serii încărcată de electricitate

va străbate ochiul veghetorului în turnul înalt,

şoapte-şoapte, le auzi cum freamătă frunzele neputincioase:

interiorul gândului ultim este imponderabil.

Echilibrul fragil între lumile posibile şi

femeile posibile care te-ar putea naşte,

sau femeile posibile de care te-ai putea îndrăgosti,

începe o altă zi în care te trădezi pe tine,

şi nu mai exişti în gena orizontului…

E un animal ciudat pe care poţi călători,

te poartă spre altă zi, pe tine, timidul,

care nu a aflat că lumea a fost deja creată,

a fost deja judecată, divizată, clonată…

C Stancu