Lacrima

Întotdeauna te-am visat astfel:

străbăteai holda abia secerată de pe scuturi,

tălpile tale desculţe dezechilibrau cristale,

ploaia fugară de vară aburea trupul tău de sticlă

prin care au privit cei de dincolo,

acesta era misterul la început de august

în care lumea se curba şi devenea altfel.

Îmbrăcată într-o rochie simplă de stambă

făceai macii să zvâcnească în memoria aerului.