Nu am scris niciodata despre parintele care m-a educat sa fiu ce sunt si care m-a iubit de dinainte sa ma nasc.

Las pentru putin timp celalalt tip care se grabeste sa se pregateasca de ieseala, si eu scriu ceva care ma linisteste,si care simt ca trebuie scris,nu pentru a lauda faptele lui ci pentru printi si viitorii parinti,daca vor avea ceva de invatat de aici.

Cea mai veche amintire care imi vine pe moment….venea de la munca cu o geanta sport,intra in casa sau de cele mai multe ori nu apuca pentru ca fugeam inainte lui,ii luam geanta,o deschideam,sa vad daca mi-a adus „ceva bun”.Era greu sa faca o greseala sau sa uite in vreo seara sa nu-i cumpere micutului ceva.Impart doar o amintire aici pentru simplu fapt ca restul sunt in suflet si le voi tine pentru el si pentru mine.

Apoi am crescut usor usor sub ochii lui,si am ajuns azi sa-mi scriu dragostea,am ajuns intr-o seara sa-i multumesc ca m-a facut mare si ca in continuare ma creste!

De-a lungul...