Traim intr-o aberatie. Ne alimentam cu speranta, imbratisam minciuni, gandim in tonuri de gri.Un urlet de durere se aude inauntrul meu si nu am cum a-l stapani. L-as ineca, l-as otravi, l-as ucide, l-as iubi, l-as creste..doar sa stiu ca n-am sa-l mai simt.Spune-mi tu, cand ochii-mi curg si-n piept imi simt sfarsitul..cum as mai putea trai?O sufocare constanta, ce-si face veacul de prea mult timp in inima mea, nu-mi da pace. Corpul imi intra in al sau tremur, chipu-mi parca imi e strain si atingerea mi-e la fel de rece precum o piatra aruncata in piscul muntelui inzapezit. Pe fundul marii intunecate ai sa gasesti si speranta mea..poate.Imi croiesc drum printre miile de frici, de ganduri si par sa nu ajung nicaieri. Poposesc, respir, oftez. Te caut cu privirea, iti caut mana-ntinsa, imi caut inima. M-asez turceste si-mi alin singura chipul in palme cu credinta ca e totul un vis urat.Te-aud soptindu-mi: " Nu te trezi, iubito.. de-ai sa te trezesti la realitate ai sa vezi  unde zace adev